Iepuri

Cu vreo 2 ore in urma, cineva mi-a aratat o poza in care apareau 6 iepuri. Cum sunt iubitor de statistici, am luat o foaie de hartie si un creion si m-am apucat de treaba: asezati doi cate doi, in trei grupuri, erau fix 6 blanosi. Informatia continuta in poza era precisa! Am numarat 12 urechi lungi, 24 de picioare imblanite si 6 cozi stufoase. 6 nasuri miscatoare, 12 ochi maro si 12 obrajori de catifea. Eram oarecum linistit insa cand intorc poza pe partea cealalta, mai gasesc inca 6 iepuri, la fel asezati si ordonati. Luati per total, dispuneam acum de 12 indivizi, 24 de urechi identic de lungi, 48 de picioare, 24 de ochi bulbucati insa doar 11 cozi moi. Unul dintre iepuri nu avea coada iar chestia asta m-a demoralizat si m-a deprimat atat de mult incat am renuntat la toata statistica si am plecat sa cumpar niste morcovi portocalii...

Cand eram miner...

Cand eram miner sapam toata ziua si toata noaptea in pamant. Habar nu aveam ce e ala soare si nici ca exista nu stiam. Unii au incercat sa-mi explice despre lumina si despre caldura, insa n-am priceput nimic. Asa se face ca au trecut anii iar eu n-am aflat inca ce e ala soare, de ce lumineaza, de ce incalzeste si de ce exista. Insa stiu totul despre noapte si intuneric...

O planta

Pot sa spun cu mandrie ca detin o planta de apartament care nu mai doreste sa bea apa. Vrea doar tuica. Am facut odata greseala sa-i pun la radacina niste bautura ramasa pe fundul paharului, si de-atunci nu ma mai pot intelege cu ea. Daca nu-i asigur doza zilnica de alcool (care tinde sa creasca cu fiecare zi), ma trezeste noaptea din somn cu zgomot de frunzis si o tine tot asa pana dimineata. Am cautat diferite solutii la problema mea insa n-am reusit nimic. Pana la urma, am realizat ca ea e cea care are dreptate. Lumea asta e asa cum e, cruda si rea, si singura modalitate de a-i rezista este sa fim mai tot timpul veseli...

Uitare...

M-am hotarat sa dau uitarii niste lucruri ca sa ma pot bucura din nou de ele. Astfel, luni voi uita tot ce contine cartea mea favorita, marti si miercuri, nu voi mai fredona muzica pe care-o ador iar joi, voi pierde toate imaginile si impresiile din calatoriile pe care le-am facut. Vineri urmeaza sa renunt la tot ce-am simtit cand aveam in fata mancarea preferata iar sambata si duminica ma voi concentra mult de tot ca sa nu mai stiu cine sunt. Daca-mi reuseste, probabil, nu voi mai ajunge aici, pe blog, prea curand…

Ciudat!

Mie imi place sa aplaud cu o singura mana. Stiu ca nu e prea corecta chestia asta insa n-am ce face, trebuie sa-mi ascult imboldul interior. Iar cand societatea ma apasa cu ale ei reguli rigide, nu-mi ramane decat sa alerg intr-un picior cat mai departe de ea. In intimitate pot vedea lucrurile asa cum vreau, cu oricare dintre ochi. Si asta e o adevarata fericire!

Ideea de copac...

Pe mine ideea de copac ma enerveaza cumplit. Am mers la psiholog si acesta mi-a explicat ca, pesemne, am fost alergat de unul in copilarie si asta mi-a schimbat toata viata. Am stat si m-am gandit si s-ar putea sa aiba dreptate doar ca nu mai reusesc sa-mi aduc aminte daca el ma alerga pe mine sau eu il alergam pe el. Cand voi afla, soarele va rasari poate, din nou, pe strada mea...

Sunt rebel!

Azi e miercuri si sunt rebel. De mic am adoptat acest obicei si nu l-am tradat niciodata. Astazi, deci, e ziua in care spun societatii ca nu-mi convin regulile ei si tot astazi ma voi duce la magazin si, dupa ce voi plati produsele cumparate, voi refuza bonul. Il voi refuza si o voi lua spre iesire cu pas grabit, voi fugi chiar, si ii voi lasa pe toti in urma mea inmarmuriti de un asemenea gest cu adevarat iesit din comun. Poate voi deschide ochii si altora care ma vor urma. Viva la revolucion!

E toamna!

Am observat in ultima perioada un lucru interesant. Frunzele copacilor devin din verzi, galbene, iar zilele devin mai reci si mai intunecate. Cineva mi-a spus ca e firesc sa fie asa pentru ca ne aflam in anotimpul numit toamna, insa pentru mine este un lucru nou. Pe planeta mea nu exista toamna, nici vara sau iarna. Nu exista nici un anotimp, nu exista nici macar aer, nici apa, nici copaci, nici cer, nu exista nimic. D-asta am venit aici, ca sa profit de bogatia asta de "detoate" de pe planeta voastra.