Trebuie sa refac

Trebuie sa refac ce-am facut ieri si alaltaieri si ceea ce voi face maine trebuie sa refac. Trebuie rafacut totul. Insa nu ma voi opri aici... Voi reface si ceea ce refac azi, si ce voi reface maine. Si chiar si ceea ce am re-refacut azi voi re-reface maine. Insa nu ma voi opri aici... Voi cobora adanc in trecut si voi des-face dorinta de a reface lucrurile. Si-apoi ma voi opri... Asta daca nu voi reface din nou lucrurile...

C.U.B.

Cuburile! Imi plac cuburile! Atat de mult incat am adunat cat de multe am putut si le-am pus pe toate intr-o cutie rotunda. A trecut ceva timp si colectia mea de cutii rotunde pline cu cuburi s-a marit. Acum am atat de multe cutii rotunde pline cu cuburi, incat, ca sa le organizez mai bine, le-am pus in cutii triunghiulare. Si-s atat de multe cutii triunghiulare pline cu cutii rotunde pline cu cuburi, incat de-abia mai am loc de ele in cubul in care locuiesc. Acum, cercul s-a inchis!

O planta

Am in casa o planta cu frunze grase care nu-nceteaza sa faca fotosinteza. Nu stiu ce are insa toata ziua asta face. Transforma razele soarelui in energie fara nici o nerusinare, chiar sub vazul lumii care trece prin fata geamului. I-am mai schimbat locul insa fara succes. Oriunde-as aseza-o, ea face ce stie mai bine. Si e destul de incapatanata, asta am observat. Nu-mi ramane decat s-o las sa faca ce vrea, pana la urma cine sunt eu sa-i spun ei ce sa faca? Oricum e cunoscut faptul ca plantele sunt independente si daca nu te porti frumos cu ele, se duc la cine vad cu ochii...

Ciudatenii..

Se-ntampla o chestie ciudata cu mine: am inceput sa materializez cartofi. Cate unul, pe rand. Si asta ar trebui sa fie un lucru bun numai ca, pentru fiecare cartof pe care-l materializez, trebuie sa se dematerializeze 100 de alti cartofi de pe mesele copiilor din Africa. Orice lucru bun are si aspectele lui mai putin corecte... Mi-e foame!

Fuga roz

Am alergat azi dupa autobuz si, cand am ajuns in dreptul usii si eram pe punctul de a intra, m-am revazut alergand dupa acelasi autobuz si din nou, cand sa intru, m-am trezit fugind iar dupa el, incercand sa-l prind. Faza s-a repetat de cateva zeci de ori si in cele din urma am urcat. Insa trecuse atata timp incat era vremea sa ma intorc acasa, asa ca am coborat la prima statie teribil de obosit...

Cum vrea muschii nostri...

Eu imi misc mana si degetele si observ ca m-asculta. Fiecare miscare, oricat de fina ar fi ea, este executata cu cea mai mare precizie. Fiecare fibra musculara pune umarul pentru a duce la bun sfarsit porunca ideii-gand. Lucrurile se-ntampla atat de repede incat nici nu ajungem sa constientizam procesul. Iar daca mai si exersam si ne antrenam putin, miscarea incepe, incet-incet, sa preceada gandul. Ajungem astfel sa facem miscarea inainte de a o gandi. De fapt, nici nu o mai gandim, caci nu mai e necesar. Si-ajungem astfel doar niste miscari fara scop, ciocnindu-ne unul de altul pe strada.

Culori

Ochii mei vad culori si ochii tai vad culori. Acum, albastrul pe care-l vad seamana cu manusile mele din copilarie si acelasi albastru seamana cu ceasul tau primit de la bunici. Nu e nevoie sa ne certam! De fapt acolo nu e nici un albastru, sunt doar manusile mele si ceasul tau puse una peste alta. Si, chiar de mi-ai povesti despre darul tau de la bunici, eu tot manusile mele o sa le vad... Fiecare vede ce cunoaste!

Pe o stanca, la soare...

In urma cu vreo 300.000 de ani, ma taram in chip de vierme pe o stanca umeda si gri motivat de o singura idee. Voiam sa supravietuiesc si sa duc mai departe mostenirea genetica, primita de la stramosii mei care, tarandu-se si ei, se gandeau la aceleasi idei inaltatoare: cum ca, intr-o zi, ne vom ridica in doua picioare si ne vom aseza intr-un fotoliu, in fata televizorului, purtand in mana dreapta, gloriosi, o minunata bere blonda. Iata, natura a triumfat inca o data...

Vad numai adevarul...

Eu spun tot timpul minciuni, imi place minciuna si o apreciez cand o-ntalnesc la altii. De fapt o-ntalnesc peste tot, tot timpul, ceea ce ma face foarte fericit. S-a intamplat odata sa spun adevarul si, ciudat, toti in jurul meu ma imitau si faceau exact ca mine. Ca sa ies din situatie, am aruncat repede o minciuna si imediat lumea a revenit la lucrurile pe care le stiam. Si m-am relaxat...

In metrou

Intr-o zi, stateam in metrou pe scaun alaturi de o fata. Cu ochii intr-o carte fiind, n-am realizat cu cine ma-nvecinam. Insa, cand am oprit in statie, fata s-a intors catre mine si mi-a adresat cateva cuvinte. Pentru ca nu m-asteptam sa-mi vorbeasca, am ezitat putin si pana sa spun ceva, ea a iesit pe usa. Acum nu mai stiu exact ce mi-a spus, ori ciu fu fan li shu chen ori ciu fu mi shan su yin? Va rog, ajutati-ma, pentru mine e important!

Dimineata

Imi place dimineata, este acel inceput in care-ti faci planuri si te gandesti cat de multe o sa faci pe parcursul zilei, de ce succese o sa te bucuri si ce timp minunat o sa petreci alaturi de prieteni. Apoi vine pranzul - care trece ca o clipa - seara se instaleaza rapid - innegrindu-se apoi mai tare si intunecandu-se - apar luna si stelele, si-mi dau seama ca nimic din ce am gandit nu s-a realizat. Am inceput sa urasc dimineata...!

Smileless

Eu tind sa iau lucrurile prea in serios. De exemplu, cand urmaresc o comedie nu rad iar situatiile amuzante imi sunt indiferente. N-am mai exersat un zambet de ani de zile, chiar insusi cuvantul mi se pare golit de semnificatii si toate lucrurile mi se par foarte importante si rigide. Mi-aduc insa aminte ca am ras odata, cand eram mic, insa imediat am luat o palma peste gura si de atunci tind sa iau toate lucrurile prea in serios.

Sunet si lumina...

Cum ar fi lumea fara sunet sau fara lumina? Cred ca fara ele, am trai intr-un cocon de intuneric inveliti doar cu o senzatie de presiune care ne-ar coplesi. Dar exista si o veste buna: cand totul va fi devenit insuportabil, cand apasarea ne va fi apropiat de non-fiinta, vom exploda intr-un ocean de sunet si lumina din care nu vom mai iesi niciodata. Cel putin, eu asa cred...

Picioare de fum

Am intalnit un om cu picioare de fum ai carui pasi nu se aud. L-am intrebat, fara sfiala, care e povestea lui si mi-a spus ca nu are nici o poveste. Pur si simplu are picioare de fum si cand paseste nu face nici un zgomot. Am fost destul de contrariat, recunosc, si i-am spus sa nu mai glumeasca si sa-mi spuna adevarul. Nu exista nici un alt adevar, mi-a raspuns, si nici un sens ascuns. Pur si simplu, asa stau lucrurile. Si nu cred, a adaugat, ca simplul fapt ca citesc mult sa aiba vreo importanta aici. Intr-adevar, nu avea! Am plecat si a doua zi am uitat intamplarea...

Scopul vietii

Omul vrea sa stie care-i scopul lui in viata si face orice pentru a-l afla. Traieste, experimenteaza, citeste, asculta, discuta si viseaza. Insa ceea ce nu stie este ca, dupa ce va reusi sa afle adevarul, un altul, mai complicat, se va iti din scurta bucurie a reusitei. Calatoria va reincepe iar omul va trai din nou, va experimenta si va discuta iarasi pentru a afla noul adevar insa nu va mai visa. Nu va putea fi pacalit si a doua oara!

Sunete ratacite

Am gasit, pe o strada intunecata, niste sunete ratacite. Le-am bagat repede in geanta si m-am dus cu ele acasa. Probabil zaceau acolo cine stie de cand, speriate si fara speranta ca o sa le mai auda cineva vreodata... Cand le-am scos afara la lumina au stat putin in expectativa si apoi, cand au realizat ca sunt libere, au zburat direct in urechile unei pisici...

Memories

Pentru fiecare moment pe care-l memorez astazi, pierd un altul memorat in trecut. Pierd astfel ziua de ieri, pentru cea de azi. Am pierdut culoarea si visele, drumul, scopul, forta si ceva din speranta. Nu stiu insa pe ce le-am schimbat si chiar dac-as sti oricum as uita iar...

Celule si iar celule...

Omul e compus din miliarde si miliarde si iar miliarde si miliarde de celule. Si pentru ca ele sa functioneze corect, trebuie sa le dam de mancare. Pentru asta muncim si ne obosim zi de zi iar cand ajungem franti acasa si dorim sa ne relaxam putin, de fapt, nu ne relaxam noi ci ele, celulele. Ele au nevoie de relaxare iar omul nu face altceva decat sa le serveasca. Sclavagismul e inca in floare!

Vanzatorul

Cu buzunarul plin cu bani m-am dus la vanzatorul de obiceiuri. Si mi-am luat de-acolo o gramada de lucruri. Insa, pe langa unele obiceiuri frumoase cumparate - ca acelea de a citi o carte, a asculta o muzica buna si a nu spune minciuni - mi-au fost varate pe gat si unele urate - ca acelea de a nu citi o carte, a nu asculta muzica si a spune o gramada de minciuni. Adica, cu alte cuvinte, am aruncat banii pe nimic.

Seminte vii...

In fata mea, pe masa, se afla o punga transparenta cu seminte de flori. Ele stau acolo, inchise, uitandu-se la mine si visand viata. Stiu sigur ca daca le pun in pamant si le ud, in cateva zile o sa explodeze verde. Dar mai aman momentul, le mai las sa se perpeleasca putin...