Drum bun!

Am observat ca se intampla un lucru foarte ciudat de la un timp pe planeta noastra. Unde exista un drum, exista si o bicicleta lasata pe marginea lui. E a nimanui si apare spontan odata cu terminarea drumului. E un fel de concluzie sau o semnatura, o dovada si o asigurare ca drumul e gata. Daca te nimeresti atunci cand apare, e a ta! Insa apare intotdeauna intr-alt loc asa ca atunci cand drumul e pe cale de a fi terminat, ia-o usor de-alungul lui si tine ochii deschisi si mari cu speranta ca la sfarsitul serii te vei intoarce acasa pe doua roti...

In picioarele goale...

Imi place sa merg pe jos cu picioarele goale, sa simt energia care emana din pamant. De fapt, nu sunt primul sau singurul om care are o asemenea placere. Mai mult ca sigur sunt sute de milioane de oameni carora le place sa se deplaseze in felul asta. Afirm ceea ce-mi place doar pentru ca vreau sa-mi apara numele intr-un eventual recensamant facut pe tema asta...

Muzica...

E nevoie doar de un sunet pentru a pleca departe, in imaginatie. Niciodata nu stiu unde merg, descopar totul pe masura ce fiecare acord nou adauga culoare, frumusete si viteza calatoriei. Daca vrei poti veni si tu cu mine. Desi cateodata e vant puternic sau noapte cu ceata sau chiar zapada viscolita, intotdeauna vom ajunge multumiti la finalul ei. Nici o calatorie nu e identica cu alta, totul e nou si diferit... Singura mea doleanta ar fi sa ai ceva bani la tine pentru benzina, la intoarcere...

Muzica in registru nipon...

Pentru ca ascult muzica in registru nipon din serialul Shogun, mi se face un dor nebun de Africa. Ce soare calduros e acolo, exact ca cel pe care-l intalnesti in Marele Canion, cel cu piatra rosie si neteda ca fructele din Bali, cele coapte si cazute pe nisipul galben de Spania, pe care imi place atat de mult sa sed in bataia vantului uscat din stepele mongole...

Sunet si lumina...

Cum ar fi lumea fara sunet sau fara lumina? Cred ca fara ele, am trai intr-un cocon de intuneric inveliti doar cu o senzatie de presiune care ne-ar coplesi. Dar exista si o veste buna: cand totul va fi devenit insuportabil, cand apasarea ne va fi apropiat de non-fiinta, vom exploda intr-un ocean de sunet si lumina din care nu vom mai iesi niciodata. Cel putin, eu asa cred...

Ori, ori...

Intotdeauna mi-am dorit sa ajung la Shinjuku sau la Shibuya. Shinjuku este situat mai la vale decat Shibuya iar Shibuya mai la deal iar aerul este rece si tare la vale si cald la deal. In Shinjuku, oamenii se apleaca mai mult atunci cand te saluta spre deosebire de cei din Shibuya care-ti raspund doar printr-o aplecare scurta a capului. Si tot aici, in Shibuya, pisicile dorm intotdeauna cu coada spre est iar in Shinjuku spre nord. Sunt inca nehotarat, nu stiu ce destinatie sa aleg. Probabil o sa merg la Londra caci am auzit ca la aeroport se dau masinute de fier gratis.

Ce mai ascult...

Lawrence of Arabia e un film pe care nu l-am vazut desi mi-am dorit. Il voi vedea curand. Insa pentru ca filmul asta este unul dintre cele mai bune ale tuturor timpurilor, deci un film mare, trebuie sa o iau usurel sa nu ma zdrobeasca. Asa ca incep aventura mea desertica ascultand mai intai coloana sonora. Am ascultat-o deja, o ascult si o voi asculta... Maurice Jarre e mare!

Promisiune de calatorie

Luati imaginile astea 3 ca doar pe ele le mai am! Ca sa plec si eu acasa...!