Anul asta ma oblig sa pun pe blog un numar de subiecte egal cu numarul de zile. Adica 365. Iar anul urmator voi face la fel. Dar incepand cu anul 2011, ma voi stradui si voi dubla in fiecare an numarul de subiecte publicate. Astfel ca prin 2020 voi fi nevoit sa public cam 1024 de subiecte zilnic. Adica in fiecare zi. Nu va fi usor dar nici greu... Cred ca-i un numar rezonabil... Am dreptate?
Sunt momente in care imi pun multe intrebari. Si, pentru ca intrebarile sunt lungi si contin cuvinte elaborate se produc ambuteiaje. Amestecandu-se astfel, intrebarile se rup in bucati care, lipindu-se din nou intre ele, formeaza alte intrebari. Insa chiar si pentru aceste noi semne de intrebare aparute am acelasi raspuns scurt: Nu!
Normally, my prospects of comin' back alive from a meeting with Nicky were ninety-nine out of a hundred. But this time, when I heard him say, 'A couple a hundred yards down the road', I gave myself fifty-fifty.
I don't believe in destiny because I don't like the idea that I'm not in control of my life. I know exactly what you mean...
Eu spun ca am de ales si aleg asa cum vreau eu. Spun ca eu imi decid viata si calea pe care merg. Eu sunt rege in castelul meu. Insa a aparut o mica problema care ma sacaie de la un timp. M-am intrebat daca intr-adevar eu sunt cel care ia o hotarare sau lucrurile din jurul meu ma determina sa decid intr-un fel sau altul? Si-atunci, daca lucrurile decid pentru mine, mai sunt sau nu eu rege in castelul meu? Sau doar un servitor sau un ostas care executa ce i se spune...? Apoi am intrebat daca exista destin si mi s-a spus ca da, dar numai in tarile calde... Poftim raspuns!
La plimbare prin padure cu catelul e usor
Dar de soarele apune tu spre casa sa-i dai zor.
Fiecare jivinuta care ziua sta-n barlog
De cu seara vrea sa aiba orice pica in minciog.
(na, c-am debutat si in poezie! acum astept sa iasa primul volum de versuri) desen de pe www.si-clark.co.uk
Am ajuns intr-un punct in care nu mai am nimic de zis. Nu mai sunt in stare sa mai scriu nici macar cateva cuvinte. Probabil ca planetele nu s-au aliniat cum trebuie sau poate ma strange un pantof. Nici nu mai stiu. Erau zile in care curgeau subiectele unul dupa altul, nu mai faceam fata fluxului de cuvinte. Acum, nimic. Stau si mai uit in jur, poate mai apare ceva care sa ma scoata din amortire. Stiu, sunt multi care au trecut prin asa ceva si au reusit sa invinga momentul. La mine insa lucrurile par mai complicate. Poate pentru ca-s ale mele. Nu gasesc nici o solutie salvatoare. Insa, deodata, ceva ma face sa fiu mai atent. Stai, o urma de inspiratie ca un sarpe se unduieste pe langa mine. Vine mai aproape, mai aproape si eu il astept rabdator. Am nevoie de el mai mult ca oricand. Il vad crescand si ma bucur, incep sa ma bucur. Cuvintele curg iar, mai rar la inceput pana cand incep sa formeze un mic parau. Si a inceput sa ploua iar raul acum a devenit fluviu, fluviu care curge in mare. In marea cea calma in care ma vad plutind satisfacut. Sunt salvat. Iata, e cel mai lung subiect din blogul asta. (nu luati in serios ce scrie aici, m-am jucat si eu)
-Dragu' mosului, acum dupa atatia ani de viata pot spune ca am aflat secretul vietii. -Spune, bunicule, care e? -Nepoate, suntem doar informatie. Meitrics curat! Suntem doar litere, puncte si virgule, multe semne de intrebare si multe citate. Si acu, adu' sapa aia ca tre sa scot niste cartofi! (in imagine ie moi of cors)...
المشتعل الذي يدور بالخارج
و بالطبع ، استغللتُ الموقف و تمنعت عن اكمال الحكاية - حيث هو من طلب التوقف عن الحكي - و صرت أغيظه بكلماته الخاصة
" حسنا ----- سأكمل لكن على شرط "
" فلتقايضن حكايتي بامتناعك عن تلك الضوضاء التي تديرها مدة أسبوع "
تفاوضنا كثيرا--- و أمام إصراري وافق على الامتناع عن " العنب " و " البلح " و ما شابه إلا بصوتٍ ضئيل لا يسمعه غيره ، فقط --- لو نجحنا في تحميل كارت الصوت
ترك اسطوانة كارت الصوت تقوم بعملها ، بينما استند إلى الحائط بظهره و في يده طبق الفيشار
في انتظار ما سيسفر عنه ذاك القدر الذي قد أمنحه لعروس البحور
