Nu exista oameni nevinovati. Fiecare este si victima si calau. In final realizezi ca viata asta nu este decat o mare si continua suferinta. N-am spun eu asta ci regizorul Paul Haggis in filmul Crash. Cine sunt eu sa-l contrazic? (bonus: wallpaper + sait de vizitat: www.crashfilm.com)
Ascultam muzica la computer si, apasand pe tastatura in ritmul ei, am descoperit ca se formeaza o imagine din caracterele mele scrise la intamplare. Am continuat sa tastez dupa cum mi-a dictat muzica. Toata conversatia noastra a durat ceva timp, nici nu mai stiu cat, insa in final, cand ultimul acord s-a stins, am putut admira imaginea nou nascuta din sunet... Am recunoscut-o imediat: era Rose.
Se da un blog care contine fotografii deosebite. Se copiaza adresa si doua dintre fotografii si se aduc in blogul asta. Se taie factura, se foloseste stampila si se tiparesc bilete pentru intrare. Va asteptam! (imaginile poarta urmatoarele titluri: "One day I’ll fly away" si "Iepuras mic, dulce si scump…") http://tortue.wordpress.com
Am reusit sa zbor putin astazi. M-a luat pe sus vantul cel turbat cand ma-ndreptam catre casa. Norocul meu a fost ca tocmai incarcasem mobilul de dimineata si s-a mai adaugat ceva greutate caci altfel nu stiu unde eram acum. Poate in Africa...
Am fost la muzeul de arta zilele trecute. Cum am intrat, am pornit grabit catre sala mare a muzeului unde era expus singurul obiect al expozitiei: un minidisc. Adica MZ-E10. L-am privit si am ramas impresionat de liniile rotunjite ale carcasei, de culoarea si de umbrele care se jucau pe metalul lustruit. Nu-mi mai puteam lua ochii de la el! Am asteptat clipa in care ghidul nu a fost atent si am facut o poza...
Normally, my prospects of comin' back alive from a meeting with Nicky were ninety-nine out of a hundred. But this time, when I heard him say, 'A couple a hundred yards down the road', I gave myself fifty-fifty.
Am trait doua ore si jumatate de atmosfera japoneza autentica, cu imagini superbe - o adevarata incantare pentru ochi - impletite cu o muzica diafana unica. Calitatea filmului in format HD este incredibila, implicarea privitorului in film este totala si efectul covarsitor. Tot respectul meu pentru Steven Spielberg si John Williams. Si cand te gandesti ca eu i-am invatat tot ce stiu!
Mai nou am inceput sa ascult muzica unei formatii ciudate compusa dintr-un Cobby si un McSherry care daca-i aduni dau Fila Brazillia. Muzica lor e un amestec de jazz usor comestibil, muzica electronica si inca ceva, dar nu mai stiu ce. Primul album pe care l-am ascultat a fost Power Clown (un album foarte bun), iar acum ascult A Touch of Cloth, si-mi place ce ascult. Coperta atasata apare pe albumul Mess care sta si el in playlist...
M-am referit intr-un raspuns la un comentariu aici, pe blog, la o creatura interesanta numita ciuf. Pesemne credeati c-am facut o gluma si ca o astfel de fiinta nu e posibil sa existe pe la noi. Ei, bine, dupa indelungi documentari in tara si in strainatate am reusit sa dau de urma respectivului ciuf. Insa nu orice fel de ciuf ci de padure. Am mai aflat ca exista mai multe tipuri de ciufi de padure: unii traiesc in padure deasa si altii in padure mai putin deasa. Mie, personal, imi plac cei din padurea deasa. Am plecat!
Am ascultat si inca ascult si probabil voi asculta inca 2000 de ani de-acum incolo albumul Katiei Melua din 2007. Pictures se numeste si e foarte bun. Nu degeaba este ea prima artista care a fost cazata timp de 23 de zile in statia orbitala MIR, la inceputul anului...
M-am declarat verde saptamana asta. Adica voi raspunde verde-n fata la toate intrebarile care mi se vor pune, voi manca doar fructe verzi si voi cheltui doar dolari. Hainele mele vor fi toate verzi, desktopul va fi green chiar si muzica pe care o voi asculta va avea ceva verde in ea. Ma voi face nu negru ci verde de furie daca va fi cazul si voi juca din plin "verde stop". Ma voi ocupa de plante si voi sustine ca mantia lui Superman nu era rosie. Incepand de-acum...
...eu acum nu mai stiu ce sa cred despre mine... adica, n-am baut decat juma de votca la inceput apoi inca jumatate, parca, si apoi a tot venit, cate-un paharel, cate-un paharel... ce, eu stau acum sa numar paharele? ce vrei de la mine? sunt multe pahare, stiu, dar ce, crezi ca nu mai ajung acasa? ajung, asa cum am mai ajuns si altadata...
Intotdeauna am vrut sa trag un pui de somn in metrou. Insa n-am putut deoarece la noi statiile sunt prea scurte, oamenii se uita la tine cu priviri dezaprobatoare iar scaunele sunt prea rigide pentru a-mi oferi cu adevarat un somn linistit. Solutia am gasit-o insa in metroul tokyoidian. Aici m-am relaxat cu adevarat pe canapele moi si tot aici am avut si niste vise frumoase cu oi electrice. O calatorie costa 30 ieni iar daca adormi mai platesti inca 30 la iesirea din vagon. Eu insa n-am mai platit cei 30 de ieni in plus pentru ca am considerat visul ca fiind realitate si realitatea din metrou ca fiind vis. Si am ramas in vis, de unde visez ca va scriu acum. Somn usor!
Toti colegii tai din clasa vorbesc doar despre masini si tu n-ai habar? Ti-ai dori sa simti cum e sa conduci una? Iata solutia! Nou! Imaginea care te face sa crezi ca ai masina! Acum stii ce inseamna viteza nelimitata! 100% siguranta! Nu ai nevoie de benzina, revizii sau acte. Senzatie 100% reala! Acum vorbesti ca un adevarat cunoscator si toate fetele o sa se stranga in jurul tau. Descarca imaginea si fii regele soselelor! E dreptul tau sa fii barbat! 100% real!
Cei care viziteaza blogul asta au ocazia sa aprecieze primii singura fotografie care exista pe net din filmul Alien vs. Predator Requiem. In stanga se gaseste Alien in dificultate iar in dreapta Predator care se ocupa de Alien. Alien este suparat si chiar enervat de atitudinea lui Predator insa nu are ce face pentru ca este victima superioritatii tehnologice a lui Predator. Insa nici lui Predator nu-i face atat de multa placere sa puna in dificultate un Alien. Nu prea a dormit noaptea trecuta din cauza petrecerii sefului si e cam obosit sa duca toata lupta asta.