Cu geanta pe umar...

Am vazut in departare un om cu o geanta pe umar si m-am speriat pentru ca in orasele in care traim, nimeni nu a mai vazut un astfel de om de mii de ani. Sta scris in cartile noastre de istorie, mai precis in Cronica din Piele Galbena, ca ultimul om cu o geanta pe umar, a fost vazut in anul 4556, chiar inaintea razboiului cu barbarii roz. Nu stiu daca aparitia lui in zilele noastre ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare insa pentru a fi sigur voi scoate trei galeti cu apa din fantana si voi stropi cu ele cele doua straturi cu varza acra fara radacina din spatele casei. Acum sunt linistit!

Mi-e sete!

E noapte si-n intuneric imi deslusesc corpul cum doarme. Il vad cum sta acoperit, odihnindu-se. Il las in pace si ma ridic din pat pe niste picioare moi si nesigure, care se scurteaza si se lungesc dupa voia lor, indreptandu-ma catre bucatarie. Sunt cuprins de sete. Plutesc usor, dand din brate, inotand... Merg destul de incet, ca-n vis, iar cand ajung in fata canii cu apa n-o pot ridica. Trebuie sa ma-ntorc si sa-mi trezesc corpul, sa-l aduc in bucatarie si sa-l pun sa-mi dea de baut. Insa cand il vad cum doarme atat de adanc, mi se face mila si imi aman proiectul pentru dimineata, cand ne vom trezi din nou amandoi...

Castane castanii

Cand vine toamna, obisnuiesc sa adun castanele cazute pe jos din copaci. In fiecare zi, iau cu mine doua-trei castane umede si reci, pe care le bag in buzunar si le tin acolo pana seara. La finalul zilei, cand le scot afara, le gasesc lipsite de stralucire si usor uscate, de parca mi-au daruit mie toata energia si speranta continute in ele... Insa eu nu le las sa-si piarda rabdarea ci le pun in pamant pentru a-si indeplini visul... Deja nu mai vad orizontul de ramurile castanelor din anii trecuti...

Dorinte

M-am gandit ca ar fi bine sa ploua si a plouat. Sau mi-a trecut prin cap ca ar fi potrivit sa se amane filmul preferat si s-a amanat. Si durerea din picior a plecat, c-asa m-am gandit, si supararea iubitei a disparut, si proiectele au iesit exact cum imi doream, si autobuzul a venit la timp, si soarele a incalzit aerul exact cat a trebuit, si vacanta s-a derulat precum am sperat, si totul s-a-ndeplinit asa cum am zis ca as vrea sa se intample. Ce plictiseala!

Valuri

M-am dus la cumparaturi si mi-am cumparat cateva valuri. De-abia am reusit sa le bag in geanta, atat de zbuciumate erau, insa le-am luat cu binisorul, le-am vorbit frumos si le-am spus ca n-au de ce sa se teama. Cum ajungem la apa, va dau drumul, le-am spus. S-au scuzat ca au reactionat atat de violent si s-au linistit. Cat calm poate aduce un val care tocmai s-a linistit! Acum stau pe soseaua lunga cat vezi cu ochii si fac autostopul aratand cu degetul spre mare. E bine sa ai o misiune!
(imagini luate de pe blogul Reverse Road)

Muzica pe strada mea

O trupa de muzicanti a sosit pe strada mea si m-a trezit din somn. Ca sa inceteze, am aruncat dupa ei cu ce-am putut: cu apa, cu cartofi, cu miere si apoi imediat cu fulgi, cu baloane cu apa, am tras cu cornete cu ac, am aruncat cu oua, mere stricate, o pisica, 3 carnati de porc proaspeti, un pepene si vreo 7 castraveti. N-am reusit sa-i alung! In final, n-am avut incotro si am aruncat cu bani. Tare trupa! (am aflat mai tarziu ca e vorba despre Patrick Watson / Part 4 - A Take Away Show)

District 9

Extraterestrii traiesc cu noi de 28 de ani si de-abia acum a iesit muzica filmului pe CD. Mi se pare o lipsa de respect pentru rasa umana, sa tina totul secret atata timp! Si trebuie sa mai platesti si vreo 15 dolari ca sa-l poti asculta cum trebuie, sa te bucuri de niste ritmuri sensibil africane, niste viori si niste percutii tot de prin continentul negru, de prin stanga lui, mai exact... Album destul de scurt insa cu continut interesant asa ca cine pune primul mana pe el sa intre aici si sa-si spuna parerea... tot de tip african, bineinteles...

Monkey

Daca cineva va intreaba ce credeti despre maimutele din Africa, cele care inca dorm dupa ce ora 9 a sosit, sa nu raspundeti. Este o capcana! Eu am cazut in plasa, mi-am spus parerea si m-am trezit imediat in jungla, atarnat de niste liane si cu o pofta nebuna de fructe. Sansa mea a fost ca am raspuns la un concurs la radio in care mi se cerea sa spun ce cred despre situatia dezastruoasa a omenirii. Am raspuns prin cateva urlete si m-am trezit brusc iar om. Ce bine e!