Daca te trezesti ca n-ai ce jucarie sa-i oferi copilului tau sau mai bine fii sincer si admite ca nu mai ai TU cu ce sa te joci, foloseste solutiile oferite de saitul de mai jos. Acum poti fi din nou fericit! Insa nu te juca si cu focul in acelasi timp... Ai de ales intre cele mai frumoase jucarii si le poti folosi in pauza dintre sedinte, inainte de salariu sau cand astepti metroul sau tramvaiul. (iata si linkul, aici).
Eu sunt, ca sa fiu sincer, un terminator. Am fost trimis din viitor cu o misiune clara. Insa m-am plafonat si mi-am uitat indatoririle cand am dat de cozile de la taxe si impozite, de certurile cu vecinii, de inghesuiala din metrou si din autobuz, si mai ales, din cauza pretului crescut la ulei. Timpurile astea m-au terminat. Acum singura mea misiune este sa-mi pot tine lucioase partile metalice si atat de fragile ale fiintei mele. Grea misiune!
Noaptea trecuta, in vis, simteam ca trebuie sa cumpar pasta de dinti. Nimic mai simplu, mi-am zis, am deschis fereastra, am intins aripile, si mi-am executat zborul prin aer pana la magazinul din apropiere. Am planat usor dupa care am realizat o aterizare perfecta, remarcata si aplaudata de un grup de fete blonde aflat in zona. Multumit ca totul mergea bine, dau sa intru in magazin insa, spre surprinderea mea, era inchis. Vanzatorul inca mai bantuia treaz prin realitatea in care ma trezesc de obicei dimineata...
Eu in viitor o sa ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut in trecut, iar acum ma gandesc la lucrurile pe care le voi face in viitor. In concluzie, nu voi face nimic, nici acum, nici in viitor. Singurul lucru care ma face sa ma simt cat de cat mai bine este sa ma gandesc in trecut la prezent. Insa si aici gresesc, pentru ca ajuns din trecut in prezent, ma voi teleporta cu gandul imediat in viitor, luand totul de la capat. Cam incurcat, nu-i asa? Nici eu n-am inteles.
Scoarta de copac, pisic si gandac. De-atat am fost in stare... Restul doar pentru abonati!
Cand eram mic, am vazut un film. Push se numeste. Ce va merita vazut la el va fi atmosfera chinezeasca care te-a purtat, te poarta si te va purta cu gandul la animatia japoneza Ghost in the shell. Iata si niste poze gratis. Sa nu te sperii daca se maresc cand dai click pe ele. E ceva normal...
Am fost si am cumparat o paine, de fapt o jumatate de paine. Cand am ajuns acasa, m-am asezat pe un scaun, care era doar o jumatate de scaun, si am inceput sa mananc painea recent achizitionata. Imediat in jurul meu a inceput sa danseze o pasare, de fapt, era o jumatate de pasare. Cand am vazut-o asa flamanda si agitata, i-am oferit painea mea. Adica, doar o jumatate din ea. Restul l-am dat unei pisici. Insa n-am apucat sa vad daca si ea era doar pe jumatate felina caci trecuse in partea in care nu mai aveam nici eu ochi...
(imagini luate de pe http://fiftyfootshadows.net)
Peste ceva ani, toate plantele si toti arborii de pe Pamant se vor fi uscat. Atunci voi realiza ce norocos eram cand spuneam ca am mancat odata caise. Coapte, portocalii si dulci cum nu-s altele...
Am vazut azi o culoare cum n-am vazut niciodata. Am ramas surprins sa constat ca inca exista culori pe care nici un ochi nu le-a patruns. Mi-a aparut asa, brusc in fata, pe cand asteptam autobuzul. Fascinat, m-am luat dupa ea si m-a condus fara sa stie in locul unde-si avea cuibul, o mica scorbura intr-un castan batran. M-am uitat inauntru si ce sa vezi: o splendoare de puisori de culoare dormeau inghesuiti, radiind. Am plecat fericit fara sa-i deranjez si fara sa spun nimanui... (poze de pe http://interfacelift.com)
Ascultai muzica lui John Murphy pentru filmul 28 weeks later. Ce sa spui decat ca-mi placu. Aici la oi, unde o ascult, se potriveste de minune. In mijlocul naturii, in luminisul cu verdeata, cu boxele scoase din beci si asezate pe 4 galeti ca sa fie surround, si cu telecomanda in buzunarul hainii de lana, ma simt fain. Daca as avea si un PSP chiar ca nu mi-ar mai trebui nimic... In rest, branza si soundtrack-uri...
Daca iti doresti o prietena apropiata, mergi degraba la intersectia meridianelor 17 cu 34, latitudine nordica, la ora 5.03 si 30 de secunde, intr-o zi de marti. Sa fii prezent exact in locul indicat si exact la ora ceruta. Ea sigur va fi acolo pentru tine... Negresit!
Trebuie sa marturisesc ca sunt un reptilian. Ma tarasc deseori pana-n bucatarie ca sa-mi procur hrana, scuip in anumite ocazii si scot des limba. Stau la soare timp indelungat, ma ascund in tufisuri cand trebuie sa platesc intretinerea si stau cu ochii mai mult in pamant decat spre cer. Iar cand aud muzica ridic capul fascinat. Sunt mandru de ceea ce sunt, doar ca trebuie sa-mi tai frecvent unghiile...
Mi-e foame! Si-n momentul asta, mananc. Insa nu ma pot bucura de hrana caci, de fapt, o ofer milioanelor de gene ale stramosilor din epoci demult apuse, care se afla in mine. Genele mostenite isi cer drepturile. Vor mancare, vor sa supravietuiasca. Nu-mi ramane decat sa ma consolez cu ideea ca peste milioane de ani, urmele mele informationale se vor ghiftui printr-un local supertehnologizat, pe o planeta situata chiar in spatele Caii Lactee.
Printre aceste superbe dar fioroase feline s-a strecurat un personaj fara frica. Mie imi este greu sa-l gasesc, dar voua, copii, va este usor. Daca aveti probleme, intrebati-o pe educatoare. click to expand
Imi place ploaia, imi place sa ma ude pan' la piele. Imi place ca apoi sa ma doara capul si sa stranut. Si sa-mi fie frig imi place. Am gasit ca ador sa tusesc si sa iau pastile, sa ma simt ametit si fara putere. Imi place sa zac in nestire si sa ma gandesc cu mare drag la viitoarea ploaie promisa de meteorologi. Unii ar spune ca sunt ciudat dar eu spun ca sunt doar un om obisnuit...
