Uitare...

M-am hotarat sa dau uitarii niste lucruri ca sa ma pot bucura din nou de ele. Astfel, luni voi uita tot ce contine cartea mea favorita, marti si miercuri, nu voi mai fredona muzica pe care-o ador iar joi, voi pierde toate imaginile si impresiile din calatoriile pe care le-am facut. Vineri urmeaza sa renunt la tot ce-am simtit cand aveam in fata mancarea preferata iar sambata si duminica ma voi concentra mult de tot ca sa nu mai stiu cine sunt. Daca-mi reuseste, probabil, nu voi mai ajunge aici, pe blog, prea curand…

Ciudat!

Mie imi place sa aplaud cu o singura mana. Stiu ca nu e prea corecta chestia asta insa n-am ce face, trebuie sa-mi ascult imboldul interior. Iar cand societatea ma apasa cu ale ei reguli rigide, nu-mi ramane decat sa alerg intr-un picior cat mai departe de ea. In intimitate pot vedea lucrurile asa cum vreau, cu oricare dintre ochi. Si asta e o adevarata fericire!

Ideea de copac...

Pe mine ideea de copac ma enerveaza cumplit. Am mers la psiholog si acesta mi-a explicat ca, pesemne, am fost alergat de unul in copilarie si asta mi-a schimbat toata viata. Am stat si m-am gandit si s-ar putea sa aiba dreptate doar ca nu mai reusesc sa-mi aduc aminte daca el ma alerga pe mine sau eu il alergam pe el. Cand voi afla, soarele va rasari poate, din nou, pe strada mea...

Sunt rebel!

Azi e miercuri si sunt rebel. De mic am adoptat acest obicei si nu l-am tradat niciodata. Astazi, deci, e ziua in care spun societatii ca nu-mi convin regulile ei si tot astazi ma voi duce la magazin si, dupa ce voi plati produsele cumparate, voi refuza bonul. Il voi refuza si o voi lua spre iesire cu pas grabit, voi fugi chiar, si ii voi lasa pe toti in urma mea inmarmuriti de un asemenea gest cu adevarat iesit din comun. Poate voi deschide ochii si altora care ma vor urma. Viva la revolucion!

E toamna!

Am observat in ultima perioada un lucru interesant. Frunzele copacilor devin din verzi, galbene, iar zilele devin mai reci si mai intunecate. Cineva mi-a spus ca e firesc sa fie asa pentru ca ne aflam in anotimpul numit toamna, insa pentru mine este un lucru nou. Pe planeta mea nu exista toamna, nici vara sau iarna. Nu exista nici un anotimp, nu exista nici macar aer, nici apa, nici copaci, nici cer, nu exista nimic. D-asta am venit aici, ca sa profit de bogatia asta de "detoate" de pe planeta voastra.

Cu geanta pe umar...

Am vazut in departare un om cu o geanta pe umar si m-am speriat pentru ca in orasele in care traim, nimeni nu a mai vazut un astfel de om de mii de ani. Sta scris in cartile noastre de istorie, mai precis in Cronica din Piele Galbena, ca ultimul om cu o geanta pe umar, a fost vazut in anul 4556, chiar inaintea razboiului cu barbarii roz. Nu stiu daca aparitia lui in zilele noastre ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare insa pentru a fi sigur voi scoate trei galeti cu apa din fantana si voi stropi cu ele cele doua straturi cu varza acra fara radacina din spatele casei. Acum sunt linistit!

Mi-e sete!

E noapte si-n intuneric imi deslusesc corpul cum doarme. Il vad cum sta acoperit, odihnindu-se. Il las in pace si ma ridic din pat pe niste picioare moi si nesigure, care se scurteaza si se lungesc dupa voia lor, indreptandu-ma catre bucatarie. Sunt cuprins de sete. Plutesc usor, dand din brate, inotand... Merg destul de incet, ca-n vis, iar cand ajung in fata canii cu apa n-o pot ridica. Trebuie sa ma-ntorc si sa-mi trezesc corpul, sa-l aduc in bucatarie si sa-l pun sa-mi dea de baut. Insa cand il vad cum doarme atat de adanc, mi se face mila si imi aman proiectul pentru dimineata, cand ne vom trezi din nou amandoi...

Castane castanii

Cand vine toamna, obisnuiesc sa adun castanele cazute pe jos din copaci. In fiecare zi, iau cu mine doua-trei castane umede si reci, pe care le bag in buzunar si le tin acolo pana seara. La finalul zilei, cand le scot afara, le gasesc lipsite de stralucire si usor uscate, de parca mi-au daruit mie toata energia si speranta continute in ele... Insa eu nu le las sa-si piarda rabdarea ci le pun in pamant pentru a-si indeplini visul... Deja nu mai vad orizontul de ramurile castanelor din anii trecuti...