Mie imi place sa stau pe banca in parc. M-am obisnuit asa de la varsta de trei ani. Vin in parc, vanez cu privirea o banca libera, si ma asez usor pe ea. In trecut, imi placeau mai mult bancile situate la umbra, acum ma intreseaza cele insorite. Si cele inchise la culoare ma atrag mai mult astazi, decat cele viu colorate. Iar daca nu gasesc nici o banca libera, stau in picioare, pret de cateva minute, pana ce se elibereaza una. E simplu, nu?
Am cunoscut o persoana careia ii placea nespus de mult sa deschida usi. Nu se putea opri din a face chestia asta. Cand vedea vreo usa inchisa, o deschidea si-o lasa asa, deschisa... I-am explicat si am incercat s-o ajut, sa se elibereze de obiceiul asta, insa rezultatul a fost unul greu de prezis. M-am molipsit si eu, insa eu procedam invers. Inchideam orice usa gaseam deschisa. De atunci, nu ne-am mai inteles... Ce puteam sa fac?
Cand mie imi este frig fac niste lucruri destul de ciudate. Spre exemplu, imi tot misc mainile si picioarele, vorbesc tare, beau ceai fierbinte, pun haine suplimentare pe mine, adica ma imbrac mai gros si, eventual, ma arunc sub o plapuma, daca exista una prin apropiere. Stiu ca exagerez, n-ar trebui sa mai beau ceai fierbinte intr-o asemenea situatie dar nu ma pot abtine. Doar am spus ca fac lucruri ciudate...
M-am gandit ca mie nu-mi prea plac foile albe de hartie. Chestia si mai ciudata este ca nici nu stiu de ce nu-mi plac, pur si simplu asa simt cand le vad. Probabil am avut vreo trauma in vreun vis al copilariei de care nu-mi mai amintesc. Tot ce stiu este ca nu-mi prea plac foile albe de hartie.
Cam atat! (in foto, niste coli albe mototolite pe care nu le suport)
Daca ar fi sa aleg un animal in blana caruia sa-mi continui activitatea de zi cu zi, as alege sa fiu un leu. Si asta nu pentru ca el este regele junglei sau pentru ca nu are dusmani, ci doar pentru simplul fapt ca in blana lui fiind, nu e nevoie sa faci vreo activitate... As sta toata ziua la soare, bucurandu-ma de coama mea cea zburlita... Asa as face! Tu, nu?
Zilele trecute, cand afara ploua si era frig, m-am gasit trecand in graba pe langa o vioara. De fapt, nu era o simpla vioara ci una care canta la un om. Sunetele ieseau din acel om atat de frumos, incat n-am rezistat si m-am oprit in loc ca s-o ascult. Ce minunatie! Desi stropii mi se prelingeau pe fata, nu puteam pleca, eram vrajit. Cand, intr-un final, melodia s-a terminat, am felicitat vioara, i-am oferit niste ceara si m-am indepartat fredonand. As mai fi ramas, insa aveam intalnire cu o clarineta, si nu vroiam sa-ntarzii...
In timp ce dormeam, cu caciula si manusi si cu un picior scos afara din plapuma, am visat un moment rece, cu multa gheata, care se apropia de mine cu viteza din ce in ce mai mare. Cum am bagat piciorul inapoi la caldura, cum totul s-a transformat intr-o zi calduroasa de vara, care ma urmarea cu o viteza chiar mai mare. Singura scapare a fost sa ma trezesc... Ceea ce am si facut...
(filmul nu-i al meu ci al lui Sam Javanrouh, din Canada, topleftpixel.com)
Clipe. Momente. Secunde. Minute. Ore si Zile. Saptamani si Luni si Ani. Vieti. Zeci de vieti. Mii de vieti una dupa alta. Perioade. Evuri. Epoci. Istorii. Vid si Neant. Momente. Clipe...
