Despre Univers
Sunt trist. Si stiu c-atunci cand se intampla astfel,
Planetele se frang.
Iar Sorii cei de aur in noapte neagra se preschimba.
Totul apare rece,
Pana si praful stelelor de foc devine gheata argintie.
Orice miscare incetineste,
Apoi se-opreste, fara a mai porni vreodata.
Doar o speranta mai pluteste,
Pierduta calm in intuneric,
Un inceput ce sta sa-nceapa,
O flacara ce inca nu a fost aprinsa.
1 comentarii:
eu, cand sunt trista imi amintesc versurile unui colind: "nu mai fi trist,caci pt tine/ S-a coborat din stralucire/ Domnul Isus..." si il vad pe Printul Universului, cum a venit puternic si curajos, calare pe un armasar de Lumina sa ma salveze pe mine, asa minuscula cum sunt tocmai aici, pe o planeta cat un fir de praf. Da' asta poate pt ca sunt doar o fata, si care fata nu viseaza sa fie salvata?
Trimiteți un comentariu