M-am gandit ca ar fi bine sa ploua si a plouat. Sau mi-a trecut prin cap ca ar fi potrivit sa se amane filmul preferat si s-a amanat. Si durerea din picior a plecat, c-asa m-am gandit, si supararea iubitei a disparut, si proiectele au iesit exact cum imi doream, si autobuzul a venit la timp, si soarele a incalzit aerul exact cat a trebuit, si vacanta s-a derulat precum am sperat, si totul s-a-ndeplinit asa cum am zis ca as vrea sa se intample. Ce plictiseala!
Extraterestrii traiesc cu noi de 28 de ani si de-abia acum a iesit muzica filmului pe CD. Mi se pare o lipsa de respect pentru rasa umana, sa tina totul secret atata timp! Si trebuie sa mai platesti si vreo 15 dolari ca sa-l poti asculta cum trebuie, sa te bucuri de niste ritmuri sensibil africane, niste viori si niste percutii tot de prin continentul negru, de prin stanga lui, mai exact... Album destul de scurt insa cu continut interesant asa ca cine pune primul mana pe el sa intre aici si sa-si spuna parerea... tot de tip african, bineinteles...
Eu sunt, ca sa fiu sincer, un terminator. Am fost trimis din viitor cu o misiune clara. Insa m-am plafonat si mi-am uitat indatoririle cand am dat de cozile de la taxe si impozite, de certurile cu vecinii, de inghesuiala din metrou si din autobuz, si mai ales, din cauza pretului crescut la ulei. Timpurile astea m-au terminat. Acum singura mea misiune este sa-mi pot tine lucioase partile metalice si atat de fragile ale fiintei mele. Grea misiune!
M-am tuns, iar eu cand ma tund spun prostii. Cum am scapat de parul in plus, cum spun cele mai teribile ineptii. Nu conteaza cine se afla in apropiere, spun lucruri reprobabile pe tonul cel mai inalt de care sunt capabil. E un fel de betie de dupa tuns. Nu stiu de ce se intampla asa. Singura mea multumire este ca starea asta ciudata dureaza putin, doar 3 zile. Insa dupa perioada asta, trebuie sa cheltuiesc o gramada de bani pe cadouri ca sa-mi recapat prietenii...
Eu am un gand albastru care tot pleaca si zboara foarte departe, ca un zmeu. Atat de departe ca mi-e foarte greu sa-l mai chem inapoi. Trebuie sa-l atrag si sa-l momesc cu tot felul de ganduri-bunatati: ganduri-ciocolata, ganduri-bomboane, ganduri-culori, ganduri-sunete, ganduri-imagini sau ganduri-senzatii, si se pare ca pana acum s-a lasat convins de ele ca sa revina. Sper sa nu soseasca ziua in care n-o sa mai am ce sa-i ofer pentru a se intoarce. Insa daca totusi ziua aceea va veni, n-o sa fiu suparat caci imi va lasa in urma un gand de libertate...
Daca intra cineva pe usa in momentul asta si ma-ntreaba ce cred eu despre lumea in care traiesc, o sa iau vaza cu flori din imediata apropiere si o sa arunc dupa el... La fel o sa fac si daca primesc un telefon la care aud aceeasi intrebare. Iau vaza si arunc dupa el. Si daca se-ntampla sa fiu undeva, intr-o atmosfera selecta si inconjurat de oameni de valoare, iau vaza si arunc dupa el. Orice miscare faci, arunc cu vaza dupa tine. Orice intrebare primesc, arunc cu vaza dupa tine. Nici nu mai respira... Ai grija...
Va veni un moment in care vom fi nevoiti sa parasim Terra, sa ajungem pe alta planeta pentru a salva specia umana. Si vom pregati din timp aceasta calatorie, impreuna cu toti oamenii de stiinta in halate albe. Insa odata ajunsi acolo, vom muri negresit, ne vom stinge incet in intuneric. Si asta, de dor...
In timp ce curat cartofi in bucatarie, imi dau brusc seama ca de fapt nu trebuie sa fiu aici ci in alta parte. Intr-un loc unde lupt impotriva robotilor cuceritori si manevrez armament spatial complicat, contribuind la apararea rezervelor de adamantium ramase fara aparare din cauza revoltei Siurilor si deplasarii inelelor Siu cu 2.5 grade spre galaxia Siuron. Totul merge bine, inaintez si ma descurc bine in lupta, insa unul dintre cartofi imi cade pe jos. La fel si cutitul. Observ cum gazele Siuster, care ma protejeaza de radiatii, isi pierd consistenta iar robotii incep sa castige teren. E un moment critic, cartoful imi sare din nou din mana iar pisica a inceput sa-l rostogoleasca prin toata casa. Razboiul pare pierdut, inamiciii s-au apropiat atat de mult de adamantium incat il deslusesc lucind in metalul trupurilor lor. Nu vreau sa-i las sa castige, nu pot! Voi folosi singura raza Siu ramasa, destul de puternica pentru a strapunge metalul. Tintesc si sunt gata sa apas butonul care va decide soarta luptei. Totu-i pierdut insa, suna telefonul...
Piter.
My Lord!
Piter.
The Atreides will be leaving Caladan soon, Baron, and I have here your answer from Duke Leto.
What does Leto say, Piter?
He wishes to inform you that Vendetta - as he puts it, using the ancient tongue, the art of Kanly - is still alive. He does not wish to meet or speak with you.
I made my peace gesture... the forms of Kanly have been obeyed.
As you instructed me, I have enlightened your nephews concerning my plan t...
My plan!
The plan to crush the Atreides. Feyd, Rabban... go quietly... no other great house of the Landsraad must ever know of the Emperor's aid to the Baron. The entire Landsraad would turn against the Baron and the Emperor.
Put the pick in there Pete And turn it round real neat.
You're so beautiful my Baron Your skin, love to me Your diseases lovingly cared for For all eternity.
I will have Arrakis back for myself... he who controls the Spice, controls the universe... and what Piter didn't tell you is we have control of someone who is very close to Duke Leto. This person... this traitor... will be worth more to us than ten legions of Sardaukar.
Who is the traitor?
I won't tell you who the traitor is or when we'll attack. However, the Duke will die before these eyes and he'll know... he'll know... that it is I - Baron Vladimir Harkonnen - who encompasses his doom.
Thufir Hawat has served House Atreides for three generations.... He swears you are the finest student he's ever taught. Yueh, Gurney and Duncan say the same.... It makes me feel very proud...
I want you to be proud of me.
I'll miss the sea... but a person needs new experiences... they jar something deep inside, allowing him to grow. Without change, something sleeps inside us... and seldom awakens... The sleeper must awaken.
Eu cred in suflete pereche. Inca nu l-am gasit pe al meu, inca n-am gasit-o, insa stiu sigur ca exista pe undeva, cautandu-ma, asa cum fac eu. Sau poate nu ma mai cauta, ci acum isi vede de viata ei, intr-o familie in care, asa cum se intampla deseori, mai ia si palme peste fata pentru ca nu a asezat cum trebuie tacamurile la masa. Daca-l prind pe ala care a facut asta sufletului meu pereche, ii rup picioarele si toate mainile si capul i-l rup... Cam atat ii fac!
A fi om e minunat! Pot sa mananc cate prajituri vreau si cate bomboane vreau si cate inghetate vreau eu. Apoi pot sa ascult ce muzica vreau eu si mai ales cand vreau eu si asta cand vreau eu. Pot sa merg unde doresc eu si cand doresc eu si sa fac toate draciile pe care le consider eu potrivite momentului respectiv. Pot sa fac tot ce-mi trece prin cap. Exact asa cum spunea Antonio Pinto, compozitorul, in ultima sa lucrare, citez: Pot sa mananc cate prajituri vreau si cate bomboane vreau si cate inghetate vreau eu. Mare om!
Eu cand o sa ma fac mare o sa devin macaragiu. Si apoi o sa devin betonist iar apoi sudor si sculer-matriter. Apoi strungar si apoi zugrav si apoi o sa fac minuni cu lopata sapand santuri si apoi electrician si apoi o sa devin iar macaragiu, apoi sudor iar mai apoi sculer-matriter, zugrav, strungar si electrician. Insa, nici mort n-o sa mai fiu vreodata betonist. Jur!
NASA a declarat zilele trecute ca Marte a fost locuita de oameni, este si va fi in continuare locuita de oameni. Si asta nu este totul. Tot NASA a spus ca pe Marte au locuit oameni inainte sa locuiasca oameni acolo, locuiesc oameni inainte celor care locuiesc acum acolo si vor locui oameni inaintea celor care vor trai pe aceasta planeta rosie, ca sa zic asa... Oamenii astia!
Sunt cam suparat din cauza cuvintelor. Dupa ce ca nu spun exact ce vreau sa zic, sunt si greu de gasit. M-am rostogolit in minte pe toate partile dupa niste expresii mai speciale fara succes insa. Apoi am apelat la o cutie in care tineam la adapost niste cuvinte mai deosebite insa cand am deschis-o, toate literele se lipisera intre ele din cauza nefolosirii. Mi-a parut rau caci pusesem niste povesti frumoase inauntru. Nu-mi mai ramane decat sa sun un prieten care nu-i acasa...
In noaptea asta m-am bagat in pat mai devreme decat ieri. Adica voi prinde dimineata mai repede decat am facut-o ieri, cand am adormit mai tarziu decat astazi. Ieri am prins dimineata mai tarziu decat o voi face eu maine. Suna ciudat insa e foarte logic. Dar sa nu incercati asa ceva acasa...
Mi-e somn pentru ca am lucrat foarte mult astazi. Insa mi-e teama sa adorm caci sigur o sa visez ca muncesc si din cauza asta o sa ma simt si mai obosit si o sa adorm in vis cu teama ca voi visa ca muncesc. Obosit peste masura voi incerca sa stau treaz in vis insa voi adormi negresit. Cat poate sa reziste omul fara somn?! Si voi deveni din ce in ce mai obosit desi voi dormi de foarte multe ori in acelasi timp. Cred ca singura solutie ca sa ma odihnesc si eu un pic ar fi sa ma trezesc din toate visele in care visez ca muncesc si sa-mi cumpar o bicicleta...
Eu sunt John Connor. Tocmai m-am intors din viitorul in care sunt conducatorul miscarii de rezistenta impotriva robotilor de tot felul si a giganticului SkyNet. Am plecat in concediu in trecut caci in viitor, de unde vin, viata e foarte grea iar aici e atat de bine: aer curat, mancare sanatoasa, legume, fructe, programe la televizor, muzica pe net si atatea filme... (apropo, adevaratul motiv pentru care m-am intors este ca vreau sa vad seria Terminator: The Sarah Connor Chronicles care se difuzeaza acum cam peste tot. Vreau sa vad si eu cum m-au imaginat creatorii, ce fete apar in film si mai ales, sa cer niste drepturi de autor caci in viitor nu prea exista bani si mi-ar prinde bine... (informatie: in viitor TVA-ul va fi de doar 99% si asta fara TVA)
Mi-a scapat mana de cateva sute de ori pe butonul unui aparat foto si am obtinut doar trei fotografii din care se poate cat de cat intelege ceva. Pe celelalte le-am pus pe foc.
