In tinuturile inghetate

Cu ani in urma, am plecat intr-o expeditie catre tinuturile inghetate. Dupa luni de zile de traversat apele reci, am ajuns intr-un loc ciudat, pustiu, locuit de o singura fiinta: un pinguin. M-a primit cu bratele deschise, leganandu-se de pe un picior pe altul si impingandu-ma catre barlogul lui, un cuib impletit din cateva vreascuri aduse de apa. M-am conformat si plin de curiozitate m-am lasat condus catre adapost. Dupa minute de tacere si studiu, unul in fata celuilalt, brusc, pinguinul isi exprima parerea despre situatia critica mondiala: Auzi, ai un chibrit, ca mi s-au terminat si am niste tigari cu filtru care merg de minune pe frigul asta? Ce sa vezi? Ei, bine, tocmai cumparasem o duzina asa ca am plecat multumit ca l-am putut ajuta...

A nins...

Ieri a nins si din cauza asta am plecat mai devreme de la scoala, fara sa stie doamna. Tocmai se intunecase... Cum am ajuns acasa, am alergat in boxa si, intr-o mare disperare, mi-am scos sania la lumina. M-am aruncat apoi cu ea pe strazi ca un nebun. Mai tarziu, cu mare greutate, am strans zapada pentru o cazemata si pentru un om de zapada modest si m-am asigurat cu o rezerva substantiala de bulgari. Dupa un timp, cand am realizat ca nu-mi mai simt mainile si picioarele, m-am dus acasa unde, ca premiu, am primit un ceai fierbinte...

Winter tale

Mi-a scapat mana de cateva sute de ori pe butonul unui aparat foto si am obtinut doar trei fotografii din care se poate cat de cat intelege ceva. Pe celelalte le-am pus pe foc.

My personal wollpapier...

Acu ca venii iarna vin si eu, framantand caciula-n mana, la poarta wallpaperelor cu propria mea creatie. Mi-au trebuit ani de zile sa pun pixel pe pixel si sa scot imaginea asta facuta in fata blocului meu, printre crengile unui brad de mici dimensiuni. Nu mai spun ca am omorat-o cu prelucrarea in mii de programe de editare ca sa se vada totusi ceva caci, in momentul fotografierii, era noapte si aparatul n-avea blit + ca dormeam la ora aia...