3 imagini roz

Scoarta de copac, pisic si gandac. De-atat am fost in stare... Restul, doar pentru abonati!

Push, the movie

Cand eram mic, am vazut un film. Push se numeste. Ce va merita vazut la el va fi atmosfera chinezeasca care te-a purtat, te poarta si te va purta cu gandul la animatia japoneza Ghost in the shell. Iata si niste poze gratis. Sa nu te sperii daca se maresc cand dai click pe ele. E ceva normal...

Jumatati...

Am fost si am cumparat o paine, de fapt o jumatate de paine. Cand am ajuns acasa, m-am asezat pe un scaun, care era doar o jumatate de scaun, si am inceput sa mananc painea recent achizitionata. Imediat in jurul meu a inceput sa danseze o pasare, de fapt, era o jumatate de pasare. Cand am vazut-o asa flamanda si agitata, i-am oferit painea mea. Adica, doar o jumatate din ea. Restul l-am dat unei pisici. Insa n-am apucat sa vad daca si ea era doar pe jumatate felina caci trecuse in partea in care nu mai aveam nici eu ochi...
(imagini luate de pe http://fiftyfootshadows.net)

Apricot, apricot...

Peste ceva ani, toate plantele si toti arborii de pe Pamant se vor fi uscat. Atunci voi realiza ce norocos eram cand spuneam ca am mancat odata caise. Coapte, portocalii si dulci cum nu-s altele...

Intr-un castan batran...

Am vazut azi o culoare cum n-am vazut niciodata. Am ramas surprins sa constat ca inca exista culori pe care nici un ochi nu le-a patruns. Mi-a aparut asa, brusc in fata, pe cand asteptam autobuzul. Fascinat, m-am luat dupa ea si m-a condus fara sa stie in locul unde-si avea cuibul, o mica scorbura intr-un castan batran. M-am uitat inauntru si ce sa vezi: o splendoare de puisori de culoare dormeau inghesuiti, radiind. Am plecat fericit fara sa-i deranjez si fara sa spun nimanui... (poze de pe http://interfacelift.com)

Muzica de film

Ascultai muzica lui John Murphy pentru filmul 28 weeks later. Ce sa spui decat ca-mi placu. Aici la oi, unde o ascult, se potriveste de minune. In mijlocul naturii, in luminisul cu verdeata, cu boxele scoase din beci si asezate pe 4 galeti ca sa fie surround, si cu telecomanda in buzunarul hainii de lana, ma simt fain. Daca as avea si un PSP chiar ca nu mi-ar mai trebui nimic... In rest, branza si soundtrack-uri...

Fata de pe mapamond

Daca iti doresti o prietena apropiata, mergi degraba la intersectia meridianelor 17 cu 34, latitudine nordica, la ora 5.03 si 30 de secunde, intr-o zi de marti. Sa fii prezent exact in locul indicat si exact la ora ceruta. Ea sigur va fi acolo pentru tine... Negresit!

Reptilianul din mine

Trebuie sa marturisesc ca sunt un reptilian. Ma tarasc deseori pana-n bucatarie ca sa-mi procur hrana, scuip in anumite ocazii si scot des limba. Stau la soare timp indelungat, ma ascund in tufisuri cand trebuie sa platesc intretinerea si stau cu ochii mai mult in pamant decat spre cer. Iar cand aud muzica ridic capul fascinat. Sunt mandru de ceea ce sunt, doar ca trebuie sa-mi tai frecvent unghiile...

GENE

Mi-e foame! Si-n momentul asta, mananc. Insa nu ma pot bucura de hrana caci, de fapt, o ofer milioanelor de gene ale stramosilor din epoci demult apuse, care se afla in mine. Genele mostenite isi cer drepturile. Vor mancare, vor sa supravietuiasca. Nu-mi ramane decat sa ma consolez cu ideea ca peste milioane de ani, urmele mele informationale se vor ghiftui printr-un local supertehnologizat, pe o planeta situata chiar in spatele Caii Lactee.

Poze cu feline

Printre aceste superbe dar fioroase feline s-a strecurat un personaj fara frica. Mie imi este greu sa-l gasesc, dar voua, copii, va este usor. Daca aveti probleme, intrebati-o pe educatoare. click to expand

Singing in the rain...

Imi place ploaia, imi place sa ma ude pan' la piele. Imi place ca apoi sa ma doara capul si sa stranut. Si sa-mi fie frig imi place. Am gasit ca ador sa tusesc si sa iau pastile, sa ma simt ametit si fara putere. Imi place sa zac in nestire si sa ma gandesc cu mare drag la viitoarea ploaie promisa de meteorologi. Unii ar spune ca sunt ciudat dar eu spun ca sunt doar un om obisnuit...

I'm feeling sleepy

Acum dorm. Si nu pot face altceva in timpul asta pentru ca dorm. Sunt in lumea viselor. Desi as vrea sa stau treaz si sa scriu pe blog, nu pot deoarece dorm. Ma consolez cu gandul ca nu sunt singurul imobilizat intr-o realitate aparenta, visand imagini fara de culoare. Toti in jurul meu danseaza in acelasi ritm: toti dorm. De ce as fi eu diferit? De ce as sta eu treaz cand semenii mei dorm? Nu vrea sa fiu special. Vreau doar un singur lucru, doar unul. Sa dorm. Dar nu mai pot pentru ca deja dorm. Si nu pot dormi de doua ori caci somnul s-ar anula pe sine si m-as gasi treaz, intr-o lume adormita, fara sansa de a ma mai intoarce vreodata...

Dupa ce ma tund...

M-am tuns, iar eu cand ma tund spun prostii. Cum am scapat de parul in plus, cum spun cele mai teribile ineptii. Nu conteaza cine se afla in apropiere, spun lucruri reprobabile pe tonul cel mai inalt de care sunt capabil. E un fel de betie de dupa tuns. Nu stiu de ce se intampla asa. Singura mea multumire este ca starea asta ciudata dureaza putin, doar 3 zile. Insa dupa perioada asta, trebuie sa cheltuiesc o gramada de bani pe cadouri ca sa-mi recapat prietenii...

Ca un zmeu...

Eu am un gand albastru care tot pleaca si zboara foarte departe, ca un zmeu. Atat de departe ca mi-e foarte greu sa-l mai chem inapoi. Trebuie sa-l atrag si sa-l momesc cu tot felul de ganduri-bunatati: ganduri-ciocolata, ganduri-bomboane, ganduri-culori, ganduri-sunete, ganduri-imagini sau ganduri-senzatii, si se pare ca pana acum s-a lasat convins de ele ca sa revina. Sper sa nu soseasca ziua in care n-o sa mai am ce sa-i ofer pentru a se intoarce. Insa daca totusi ziua aceea va veni, n-o sa fiu suparat caci imi va lasa in urma un gand de libertate...

Pe geam

Cand m-am uitat pe geam azi dimineata, in loc sa vad ce vad de obicei cand ma uit pe fereastra, m-am vazut pe mine, uitandu-ma la mine. Adica, parca aveam in fata mea o oglinda... Nu mi-a venit sa cred si m-am hotarat sa deschid geamul. L-am deschis insa nu s-a schimbat nimic. Ma vedeam pe mine, uitandu-ma la mine. Daca am vazut ca nu pot sa scap de chestia asta, mi-am luat un piepten si mi-am aranjat parul ravasit. Apoi, am plecat, caci aveam treaba, trebuia sa cumpar cartofi si apa minerala...

Jazzy Jazzy

Cand o sa ma fac mare, o sa ascult mult jazz. Atat de mult incat o sa umplu vreo trei-patru pungi cu el si o sa ma ascund in padure, unde o sa-l ascult. O sa iau cu mine diferite genuri de jazz, mai ritmat, mai lent, mai electronic, mai clasic... Insa o sa-l pun pe fiecare in punga lui si o sa scriu pe punga categoria din care face parte ca sa nu ma-ncurc. Asa m-am gandit...

Secrete

Eu am multe secrete si fiecare dintre ele este bine inchis si protejat de o parola. Iar parolele sunt organizate in grupuri si fiecare grup este si el, la randul lui, protejat de o parola. Si aceste ultime parole formeaza un grup protejat si el tot de o parola. Aceasta ultima parola, si cea mai importanta dintre ele, este construita din cifre si litere, amestecate si insumate, apoi impartite si scazute, pentru o si mai mare siguranta. Totul este atat de bine protejat incat chiar si mie imi este cateodata greu sa accesez unele secrete. Cam atat... Restul e secret.

Daca intra cineva pe usa...

Daca intra cineva pe usa in momentul asta si ma-ntreaba ce cred eu despre lumea in care traiesc, o sa iau vaza cu flori din imediata apropiere si o sa arunc dupa el... La fel o sa fac si daca primesc un telefon la care aud aceeasi intrebare. Iau vaza si arunc dupa el. Si daca se-ntampla sa fiu undeva, intr-o atmosfera selecta si inconjurat de oameni de valoare, iau vaza si arunc dupa el. Orice miscare faci, arunc cu vaza dupa tine. Orice intrebare primesc, arunc cu vaza dupa tine. Nici nu mai respira... Ai grija...

Sunt mai destept cand ploua

Eu sunt mai destept cand afara ploua. Iar cand ninge, spun numai lucruri geniale. Spre primavara insa, o las mai moale iar vara nu-mi prea merge mintea si mi-e foarte somn. La fel, cand sunt la munte sau la mare sunt deosebit de inteligent, chiar unic. Insa cel mai bine este sa stai departe de mine cand suntem la campie, printre maci. Dimineata si seara sunt cele mai frumoase parti ale zilei, sunt momentele in care sunt capabil sa-ti dau rezolvarile la cele mai arzatoare probleme si dileme si-ntrebari ale omenirii. Dac-ai ratat clipa si ai ajuns la pranz, trebuie sa cantaresti de mai multe ori ceea ce spun... Ca acum, de exemplu...

Conectation Station

Voiam sa scriu ceva aici insa n-aveam inspiratie. Am vrut sa inchid blogul insa am vazut butonul Deconectati-va si am zis ca oamenii de la google au dreptate. Hai sa fac cum zic ei, m-am deconectat! M-am deconectat de la toate lucrurile care ma apasau zi de zi, m-am rupt de trecut si de viitor, am fugit de prezent si am renuntat la memorie. M-am rupt de lumea asta. Acum plutesc intr-un continuum spiralat in nuante verzi-albastrui si ma simt excelent. Privesc parca din inaltimi lumea lasata in urma si ma gandesc cat de multa importanta dadeam unor lucruri care de fapt nu existau. Cu noua parere despre lume cred ca pot apasa din nou Conectati-va fara probleme. Cred ca oricui i-ar folosi cate-o iesire dintr-asta...

Stare speciala...

Am muncit destul de mult astazi si, la un moment dat, am intrat intr-o stare de somnolenta de tip alfa. Este o stare pe care toata lumea o cunoaste, seamana cu starea beta insa mai imprumuta ceva si din cea gamma. Singurul lucru ramas de facut este sa consum aceasta stare alfa si sa o transform in teta care mai apoi sa ajunga in micro si in miu. Mai pe seara, cand totul se va linisti, ma voi refugia in starea delta, unde intalnesc o gramada de pelicani...

Peste milioane de ani...

Intr-o zi frumoasa de vara, am gasit pe malul marii, iesita din nisip, o spirala din sidef. Am urmarit cu ochii incolacirea colorata si am ametit pe loc. Am cazut si m-am trezit apoi imediat peste 30 de milioane de ani. Totul in jurul meu era pustiu, marea cea plina de viata era acum bruna si trista fara stralucire si fara valuri iar stancile reci oglindeau un soare palid si alb. Nici o pasare nu batea aerul greu, nici o frunza verde, totul era gri si fara suflet. Mi-am dat seama ca n-aveam ce cauta acolo, cei ca mine disparusera de mult, nicaieri nu mai razbea vreo urma cat de mica a existentei noastre, nici o amintire. Am mai ratacit pe piatra umeda ceva timp pana cand m-am intors acolo unde-mi era locul. In uitare!

Steaua mea...

Cand eram mic obisnuiam sa privesc stelele seara in iarba, in cantecul greierilor. Aveam si o stea preferata pe care o urmaream noapte de noapte si de soarta careia eram ingrijorat in timpul zilei. Ce nu stiam eu si am aflat mai tarziu, era ca pe acea stea, tot noapte de noapte, o fiinta rotunda cauta printre miile de luminite una care semana cu Pamantul. Si o gasea, stiu asta! Pentru ca de fiecare data cand reusea, luam o multime de note de 10, a doua zi, la scoala. (scrisa ascultand sunetele lui Michael Stearns - As the earth kissed the moon)

In tinuturile inghetate

Cu ani in urma, am plecat intr-o expeditie catre tinuturile inghetate. Dupa luni de zile de traversat apele reci, am ajuns intr-un loc ciudat, pustiu, locuit de o singura fiinta: un pinguin. M-a primit cu bratele deschise, leganandu-se de pe un picior pe altul si impingandu-ma catre barlogul lui, un cuib impletit din cateva vreascuri aduse de apa. M-am conformat si plin de curiozitate m-am lasat condus catre adapost. Dupa minute de tacere si studiu, unul in fata celuilalt, brusc, pinguinul isi exprima parerea despre situatia critica mondiala: Auzi, ai un chibrit, ca mi s-au terminat si am niste tigari cu filtru care merg de minune pe frigul asta? Ce sa vezi? Ei, bine, tocmai cumparasem o duzina asa ca am plecat multumit ca l-am putut ajuta...

A plouat

Azi a plouat si ploua inca si acum. Anul trecut pe vremea asta tot asa era vremea, umeda. Si acum doi ani, tot a plouat. Si acum trei ani, la fel a fost. Si cu patru ani in urma, n-am putut pleca la cumparaturi din cauza ploii. Acum cinci ani, am ramas in tramvai si m-am plimbat cu el de dimineata pana seara ca sa nu ma ud. Si acum sase ani, a plouat. Cu sapte ani in urma, n-am putut sta la rand pentru bilete la teatru din cauza ploii. Si cu 8 ani in urma, mi-aduc aminte foarte clar, caci era o zi insorita si atat de frumoasa, am calcat fara sa vreau o furnica pe siret si mi-a tras o scurta injuratura. Nu stiam ca furnicile au o atat de mare putere...

Poarta interdimensionala

Mi se-ntampla ieri un lucru tare ciudat... Cand ma-nturnam pe ulita spre casa, deodata in fata mea, la vreo 5 pasi, se iti un fel de poarta interdimensionala... De forma rotunda, inalta cam cat doua capre puse una peste alta si inchisa la culoare, desi intr-insa parca jucau si se amestecau tot felul de culori, poarta asta, dupa cum zic, ma zapaci pe data. Ce sa reprezinte oare? Catre ce conducea ea? Catre ce lume mai buna sau mai rea? Catre ce trecut sau viitor? Catre ce rai sau iad? Daca indrazneam sa trec pe partea cealalta, ma mai puteam inturna acasa? Chinuit de atatea intrebari, decisei ca cel mai cuminte este sa nu-i calc pragul. Insa fascinatia unei astfel de lucrari ma tintui locului pe vecie, curios sa vad ce se va intampla cu ea. Acolo, la cinci pasi distanta...

Un afric, doi africi

Cand m-am intors din Burkina Faso, cu destul de mult timp in urma, in aceeasi zi in care am plecat din Zimbabwe, unde-am stat trei zile si apoi m-am indreptat imediat catre Congo, de unde mi-am cumparat bilet catre Gabon si unde i-am intalnit pe cei trei prieteni ai mei din Chad, Tanzania si Mozambique, cu care am plecat catre malurile scaldate de Nil ale Sudanului, cand m-am intors din Burkina Faso deci, mi-am pierdut cheile de la casa si am stat vreo 2 ore pana mi-a deschis fratele meu care se-ntorcea de la piata...

Mobil phone

Eu am un telefon mobil care nu suna. Cand ma apeleaza cineva, trebuie sa fiu langa telefon, sa vad cum i se lumineaza ecranul si sa-mi dau astfel seama ca sunt cautat. As vrea sa schimb putin lucrurile, sa fie invers. Sa-mi dau seama inainte ca o sa fiu cautat, sa aprind chiar eu ecranul, sa sun persoana care urmeaza sa ma sune si s-o intreb ce vrea sa-mi comunice. Cred ca este bine asa...

Pasare cu pene verzi...

Verdele este una dintre culorile mele preferate, si rosul este, si albastrul si galbenul si portocaliul, si combinatiile dintre ele imi plac, chiar si verdele imi place. Insa, nu pot sa suport verdele. Nu-mi place. Imi inspira un lucru foarte ciudat si urat. La fel si albastrul sau rosul. Nu le suport. Odata adoram galbenul, acum nu vreau sa-l mai vad in fata ochilor. Singura culoare care-mi place este verdele, el si numai el. Si portocaliul, si albastrul, chiar si rosul. Iar galbenul este cea mai frumoasa culoare pe care am vazut-o vreodata. Insa vine imediat dupa verde...

Pastila albastra...

Astazi am vrut sa iau o pastila cu vitamine, insa m-am codit. Si asta pentru ca nu stiam daca este cea albastra sau cea rosie, daca ma va duce intr-o realitate paralela sau voi continua ziua ca si cum nimic nu s-a intamplat... Am luat-o totusi pana la urma dar m-am simtit ciudat, parca eram intr-o noua existenta si totusi vedeam locuri atat de familiare. Cred ca in loc de apa, am folosit tuica primita din zona Moldovei, tuica limpede si tare, care, in zilele de vara se foloseste pentru corodarea metalului in turnatorii... Altfel nu-mi explic...