Publicitatea s-a terminat, iata si raspunsul corect. Japoneza este speriata bicoz echipa de sumo a pierdut iar samuraiul tot trage de usa glisanta ca sa intre-n casa si aceasta scartaie deoarece pe sina pe care ea culiseaza se afla un fir de praf lipit de ultimul bob de orez ramas.
Se ofera o japoneza in kimono rosu si putin speriata. Ramane sa ghiciti voi cat de speriata este si de ce e ea speriata: a) Nu mai este orez; b) Exista un fir de praf undeva prin casa; c) Usa glisanta scartaie; d) Echipa de sumo a samuraiului a pierdut. Aveti voie sa alegeti un singur raspuns. Pe cel corect vi-l voi da dupa pauza de publicitate.
Iata doua dintre filmele pe care voi voi sa le vizionez cand vor dori sa se arate pe undeva: The Brave One si Elizabeth: The Golden Age. In ambele filme se vorbeste despre violenta. Pe vremea reginei se foloseau sabii si se taiau capete iar acum, in timpul Jodiei Foster, se folosesc pistoale si cutite. Mai simplu si mai elegant!
Am gasit saitul unui desenator si l-am vizitat. Mi-a placut ce face, ce deseneaza, ce creeaza. Face niste desene ciudate cu niste personaje cam ciudate + niste animatii tot asa ciudate (vezi http://www.dlanham.com/art/kittytank/). In rest, nu-mi ramane decat sa va urez vizionare placuta! http://www.dlanham.com
Uite-aici un motan albastru. A primit culoarea asta caci nu mai era alta disponibila. Toate culorile disponibile, precum si combinatiile dintre ele, fusesera deja date. Asa ca s-a ales si el cu ce-a mai ramas. Acum doar verdele mai e de vanzare insa nimeni nu se arata interesat.
Vazut film interesant cu Christian Bale, Harsh Times. Asa cum reiese din titlu avem ocazia sa intalnim aici mult harsh si ceva times pe ici pe colo, ceva sange, gloante si viata dura + tatuaje, Mexic si droguri. Pentru filmul asta Bale a scos niste banuti din buzunar ca sa se plateasca pe sine dupa terminarea filmului, adica e co-producator... Daca vreau sa-l revad inseamna ca mi-a placut...
Iaca postez si eu aici o poza cu duduia Anne Hathaway, actrita, femeie, sora, fiica, matusa si prietena, fotografiata in zilele ei bune caci, asa cum am vazut la radio, se pare ca s-a lasat de film si s-a angajat vanzatoare la supermarketul din apropierea locuintei ei pe un salariu de mizerie... Are dreptate!
Cu cateva zile in urma a fost 15 septembrie. Adica inceputul unui nou an scolar. M-am trezit la 6.00, m-am spalat, m-am pieptanat si m-am pregatit pentru plecare: pachetel, caiete, creioane, guma, ascutitoare si penar - toate asezate ordonat in ghiozdan - apoi hainute curate si proaspat apretate, camasuta si costum + batistuta si o sepcuta in cazul in care se face mai rece afara. Am sosit in curtea scolii si m-am asezat in careu cu colegii mei mai grasi putin dupa vacanta de vara. Ca in fiecare an stiu ce o sa urmeze: profesori nervosi, lucrari peste lucrari, teze, teste si teme nefacute, absente si unele scutiri, note proaste, lupte si injuraturi, matematica, sport si stiinte naturale si mai ales prietenii si iubiri desfacute. Sper sa supravietuiesc si anului asta si ma gandesc de-acum cu mare drag la vacanta din vara anului ce va veni...!
Se tot vorbeste in ultimul timp despre pericolele care pandesc viata noastra zbuciumata. Despre unii asteroizi care se tot itesc pe la cate-un colt al planetei ca sa ne sperie sau despre soarele care se incalzeste la noi de ne trec toate apele, apoi despre cutremurele, cicloanele si taifunurile care dau de furca tarilor si economiilor lor cam subrede... Dar eu nu-mi fac griji. As fi ingrijorat doar atunci cand n-as mai gasi ciocolata mea preferata Kinder (acum si cu surprize cu figurine scolari). Atunci as fi cu adevarat ingrijorat!
Ei, dragii mosului, a trecut ceva vreme de cand n-am mai zis nimic pe blogul asta. Si parca tot de-atunci mancarea nu mai are gust, aeru-i cam prafuit si apa tot salcie. Daca nu sunt vrednic si nu prestez subiecte noi, nu capat vise placute si nici somn usor, nici caprioara nu mai gaseste iarba proaspata iar de pasarile din poienita ce sa mai zic. E o liniste acum in padure! Sefu e nervos, cainele ma musca si-i mare inghesuiala in troleibuz. Sper insa ca toate astea sa se schimbe in curand...
Ei, bine, iata ca in curand, adica in octombrie, (si cat mai e pana in octombrie? doar cateva zile in care probabil se vor intampla multe lucruri interesante in toate aspectele vietii noastre de fiinte doritoare de fericire absoluta), vom asculta cu totii din nou o muzica interesanta semnata a treia oara de Bear McCreary care produce, asa cum v-ati dat seama, nu ma-ndoiesc de asta, muzica de film... Atasata e coperta sidiului care costa 13 dolari pe amazon.com. Pirateria e crima!
Cine a vizitat blogul asta in ultimele ore a putut observa ca era in mare dezordine, alte template-uri, alte fonturi si alte culori, amestecate fara vreo logica pamanteana sau extraterestra. M-am hotarat sa rezolv chestia asta si m-am inarmat cu o nuca si o farfurie. Am pus nuca sub marginea farfuriei intoarsa invers si am asteptat. Dupa ceva timp am prins cauza ciudatei transformari a blogului: un soricel hacker. Acum sa nu credeti ca i-am facut vreun rau, dimpotriva... Acum sta langa mine si ma invata trucurile nestiute ale internetului. Si il platesc in nuci, bineinteles.
Am trecut ieri seara pe la un magazin si am cumparat niste culoare. Am ajuns apoi acasa si am inceput sa distribui cantitatea de culoare proaspat achizitionata. Am pus peste tot pe unde ramasesera lucrurile cam alb/negru: in zilele de ieri, in clipele de acum dar mai ales in cele ce-or sa vie. Sper ca am asortat culorile asa cum trebuie... Intr-un final, mai aveam ceva culoare pe care-am folosit-o in blogul asta. Colorez, deci exist!
Cand taiam azi lemne in curtea casei mele m-am julit la degetul mare al mainii stangi. Am lasat repede toporul, am alergat in casa si am stins televizorul. Sunetul era foarte puternic si, probabil, atentia mi-a fost atrasa de o stire in care un urs s-a ranit la degetul mare al mainii stangi in timp ce taia lemne. Insa chestia ciudata pe care am aflat-o a fost ca si el a alergat in barlog sa stinga televizorul deoarece auzise o stire cu un om care, in timp ce taia lemne, si-a julit degetul mare al maini stangi. Ciudat...
Ti se face cateodata chef de o calatorie asa in stilul clasic, cu corabia pe oceanul inspumat din care apar animale fabuloase, cu primejdii si furtuni violente din care bineinteles ca scapi nevatamat si te alegi si cu o comoara stralucitoare. Spor la vaslit!
Am pus aici cateva poze cu unele dintre animalele care vor disparea in curand si pentru totdeauna de pe fata minunatei noastre planete albastre. Iar cand va vor intreba copiii vostri daca mai exista si alte fiinte, pe langa vaci, porci, gaini si cipsuri, vorbiti-le despre blogul asta care pastreaza vie amintirea timpurilor ce vor fi uitate.
Eu acum creez un articol nou. Folosesc tastatura pentru a trimite niste semne pe ecran. Imediat ce am scris cate ceva privesc ecranul si corectez eventualele erori. Tastatura e fina si sensibila si inregistreaza orice apasare gresita. Daca totul e ok, ma uit iar la tastatura si mai transmit cateva litere. Dupa ce am umplut un spatiu rezonabil verific daca se intelege ceva din ce-am scris. Apoi folosesc semnul "." pentru a incheia mesajul si a inchide articolul. Ma gandesc apoi sa aleg si o fotografie si asta doar daca noul subiect necesita una. Folosesc netul si implicit gugl pentru a cauta o poza potrivita iar dupa ce am gasit-o o import. Apoi aleg etichetele care sa insoteasca articolul si apas pe butonul "Publicare Postare". E simplu!
(apropo, afara tocmai is ploing)
Asta va fi fost o poza cu un aparat foto pe care ma voi fi gandit sa mi-l cumpar intr-o viata anterioara. Si cand mi-l voi fi cumparat voi fi zis daca va fi fost sau nu un aparat foto deosebit, adica daca va fi fost capabil sa faca poze asa cum vreau eu. Pana una, alta, imi va fi placut cum arata poza si voi fi publicat-o aci. Tot intr-o viata anterioara.
Luni desenez, marti crosetez, miercuri cant iar joi stiu ca e o zi speciala. Daca e joi sunt poze. Poze frumoase si colorate alese special pentru acest blog. Apoi, vineri inseamna ca ma-mbat. Si ma-mbat asa de tare incat sambata si duminica nu mai stiu ce se-ntampla. Tot ce stiu este ca ma trezesc deja luni si m-apuc sa desenez.
Azi cand m-am trezit am descoperit ca exista totusi o dimineata. Nu mai stiam cum arata, nici nu mai speram sa existe. Era firesc sa ni se confiste acest inceput de zi pentru tot raul pe care l-am facut. M-am temut si pentru seara sau noapte, apoi pentru prinz, insa am stat treaz si am vazut ca sunt inca acolo. Dar se pare ca si dimineata este si ma bucur. O sa incerc sa ma trezesc mult mai devreme de-acum incolo ca sa prind macar cateva clipe din cea pe care o consideram de mult pierduta...
Pe imaginea asta am dat 5 lei vechi. Numai ca, pentru a face rost de cei 5 lei vechi, care sunt foarte greu de gasit, a trebuit sa dau sfoara-n tara, sa mituiesc in stanga si chiar si-n dreapta, sa ofer cate-un pachet de cafea sau cate-o ciocolata, un contract de sponsorizare si chiar un cec in alb. Pana la urma am gasit persoana care sa m-ajute si sa-mi ofere cei 5 lei vechi. Pe care... i-am baut...
Vrei, nu vrei, vazui filmul Aliens. De fapt il revazui, ca asa fac eu, din cand in cand trebuie sa ma mai sperii putin ca sa revin la starea mea normala. Asa ca revazui deci Aliens. Adica a doua parte a seriei. Nu voi mai spune ca e un film perfect din toate acele puncte de vedere. Nu mai spun chestia asta desi merita sa zic: e un film perfect din toate punctele acelea de vedere. Aici apar, printre altele, Newt - o fetita de vreo 10 ani, si Vasquez - membra a trupei de commando care doreste sa elimine niscaiva aliens... Iata cum aratau atunci si cum arata astazi. Acum, care-o fi Newt si care Vasquez? James Cameron e za best!
Pentru merite deosebite in munca am primit cadou un baton de ciocolata Chokotoff. De fapt sunt 4 caramele delicioase invelite in ciocolata Poiana, stranse toate intr-un ambalaj colorat pe care scrie Chokotoff, 4 caramele delicioase invelite in ciocolata Poiana. Acum, tot stau si ma gandesc cate caramele sa mananc din astea 4. Daca mananc una, e prea putin iar 4 sunt prea multe. As putea sa mananc 2 sau 3 dar ce mai ramane pentru pisici? Mi-e foame si nu stiu ce sa fac. Sunt nefericit!
