La multi ani!

Vreau sa-i salut pe toti cei care au contribuit la realizarea acestui blog, sa-i felicit si sa le multumesc pentru sprijin si sa-i asigur ca, indiferent de amploarea crizei mondiale, nu-i voi concedia niciodata. La multi ani!

Cea mai frumoasa postare

Am fost intrebat intr-o emisiune cum arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu. Am raspuns pe loc: este bruneta, cu parul potrivit de lung, cu ochii verzi si pielea alba si trupul subtire, iar cand paseste, parca pluteste. Asa arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu.

Dungi

Sunt obsedat de dungi. Nu-mi plac. Poate parfumul lor prea puternic sau liniile lor perfecte ma deranjeaza. Sau faptul ca nu au capat si se tot duc imi provoaca o stare ciudata. Nu stiu cum as putea scapa de problema asta. Poate doar daca as adopta cateva. Daca le-as creste de mici, participand la educarea lor, poate as deveni chiar mandru de ele... Cred ca asta e solutia... Voi ce credeti, copii?

Trebuie sa refac

Trebuie sa refac ce-am facut ieri si alaltaieri si ceea ce voi face maine trebuie sa refac. Trebuie rafacut totul. Insa nu ma voi opri aici... Voi reface si ceea ce refac azi, si ce voi reface maine. Si chiar si ceea ce am re-refacut azi voi re-reface maine. Insa nu ma voi opri aici... Voi cobora adanc in trecut si voi des-face dorinta de a reface lucrurile. Si-apoi ma voi opri... Asta daca nu voi reface din nou lucrurile...

Iarna geroasa

Am trait odata o iarna atat de geroasa si friguroasa, cu temperaturi atat de scazute, incat, la un moment dat, cand n-a mai putut suporta, s-a transformat brusc in vara. O vara frumoasa desi foarte calduroasa, cu soare incredibil de fierbinte. N-a tinut mult insa si am ajuns din nou de unde am plecat. Intr-o iarna geroasa in care astept sa scada iar temperatura pentru o clipa de caldura...

Scriu

Scriu, si cand scriu ma gandesc. Iar in timp ce ma gandesc, desenez ceva pe o foaie. Si pe masura ce desenul capata forma, sorb dintr-o ceasca de cafea. Si cand beau, privesc in acelasi timp pe fereastra. Si ma gandesc ce minunat ar fi sa pot scrie ceva...

Namae...

M-am gandit sa-mi schimb numele. Sa ma numesc altfel sau sa nu ma mai numesc deloc. Incepand din noaptea cu luna plina, daca vrei sa te referi la mine spui: Vant in plete sau Pana rosie de vultur. Ori Coada de vulpe sau Pasul pisicii. Cantec de apa sau Strop de noapte. Sunet de piatra, Fir de nor sau Sidef de scoica. Iarba din nord, Colt de urs ori Pasul zapezii. Cam atat, deocamdata. Daca le rostesti pe toate si nu raspund inseamna ca ori dorm ori sunt plecat la vanatoare... De unde o sa ma-ntorc, probabil, cu niste mere...

Mi-e hungry

Nu stiu ce-i cu mine dar cateodata mi se face foame. Si am fost invatat ca lucrul asta e destul de rusinos si nu e indicat sa-l afirmi in public. Trebuie tinut doar pentru tine. Asta am si facut. Am ascuns lucrul asta ani de zile insa ma gandesc sa rup tacerea. Lumea s-a schimbat, acum circula alte idei iar tendintele sunt incurajatoare. Afirmatia mea va fi primita altfel acum. Doar faptul ca ma gandesc sa spun totul ma face sa ma simt mai bine, sunt oarecum fericit. Iar fericirea asta ma umple si-mi da o senzatie de indestulare. Sunt ghiftuit...

Scriitura...

Cand am inspiratie, scriu pe blog. Si se intampla destul de rar sa am inspiratie. Am scris in total vreo 20 de subiecte cu ajutorul inspitatiei. In rest, toate celelalte subiecte nu sunt altceva decat dialogurile mele cu Kiki, motanul meu, cand ne intalnim dimineata in bucatarie sub o raza de soare si la o ceasca de cafea - eu - si un plic whiskas cu vitel - el. Cald si fara zahar.

Lume minunata...

Eu imi doresc o lume in care toti oamenii sa se iubeasca intre ei, o lume in care sa domneasca buna intelegere si respectul. Daca nu se poate, macar sa fie respect intre noi. Daca nici asta nu se poate, macar sa auzim mai putin de 10 injuraturi pe zi. Daca nici chiar asta nu se poate, doar sa nu fim loviti asa tare cu pumnii iar daca nici asta nu se poate, macar sa fie deschis non-stop la ShopGun. Macar atat si as fi fericit...

Obositor...

Am facut multa treaba si sunt obosit, din nou... Atat de obosit incat simt o energie ciudata care-mi trece prin corp. O energie atat de puternica incat ma pune si mai mult in miscare, desi eu vreau sa ma opresc, sa ma odihnesc. Dar nu, nu se poate... Trebuie sa merg mai departe, sa muncesc mai mult si sa obosesc mai mult. Probabil ca atunci cand voi fi mort de oboseala, voi deveni energie pura pusa pe treaba la modul absolut. Si-atunci sa vezi ce se va-ntampla cu planeta Pamant...