Uneori am nevoie sa iau pastile pentru ochi, de fapt, niste vitamine venite tocmai din America. Chestia ciudata este ca atunci cand le iau, vad lucrurile ca la New York. Mi se intampla la fel si cu aspirinele de la Bayer, parca traiesc in Koln. Ca sa-mi revin din calatoriile astea iau repede un antinevralgic facut la noi. Imediat ajung in Braila, unde e o plictiseala de nu mai stii de tine, insa e mai bine decat in America: inghetata e mai ieftina...
Vreau sa inventez un nou sistem de numerotare, sa uit de cifrele pe care le cunoastem cu totii astazi. Dupa ce arunc cu banii in stanga si-n dreapta pentru tot felul de plati, sper sa-mi ramana mai multi decat imi raman in prezent. Iar noul meu sistem se va dovedi eficient si altfel: voi putea manca mai multe fripturi grele in sos decat o fac acum pentru ca le voi numara altfel, si voi face rost de mai multe plicuri Whiskas pentru motanul meu. De fapt, cu noua numaratoare, nu mai stiu exact cati motani am...
O pisica doarme langa mine. Ea ar putea afirma, dimpotriva, ca un om doarme langa ea, ceea ce n-ar fi complet neadevarat. Insa avand in vedere ca eu muncesc si-i aduc de mancare in fiecare zi, avand in vedere chestia asta, trebuie sa accepte ca ea doarme langa mine si nu eu langa ea. Insa azi e ziua ei, asa ca o s-o las sa zica ce vrea ea, si anume ca eu dorm langa ea si nu invers...
Cateodata, mi se face o pofta nebuna de gogosi. Dintr-acelea roscate, incolacite si cu zahar pudra presarat peste ele. Nici nu stau prea mult pe ganduri, trag repede o haina pe mine si ma duc, val-vartej, la gogoseria din apropiere. Cer 3 gogosi si ofer, in schimb, 3 lei. Le primesc si le simt prin punga in care stau, calde. Ma grabesc spre casa si cand ajung le devorez pe nerasuflate. Apoi, ma intind multumit langa calculator, de unde va scriu aceste randuri... Voi ce faceti cand vi se face o pofta nebuna de gogosi?
Sunt aproape adormit si-n linistea noptii aud un tantar. Zumzetul caracteristic reprezinta o amenintare in fata careia somnul se retrage brusc. Ochii-mi devin mari, auzul mai ascutit, muschii se revigoreaza instantaneu iar procesele din organism se pun pe data in miscare: este o situatie limita. Suntem acum singuri in intuneric, asteptandu-ne unul pe celalalt. Nu conteaza marimea, conteaza doar intentia. Am pornit la vanatoare, fiecare cu metodele si experienta lui. Insa stiu ca daca are rabdare, o sa castige pana la urma. Noi oamenii suntem atat de fragili in fata oboselii... La un colt de intuneric, imi intalnesc somnul pierdut care sare rapid la gat ca o felina. Ma insfaca si ma las dus pe meleaguri de vis. Am pierdut lupta, imi merit soarta... Tantarul are acum drum liber sa faca din mine ce vrea. Ultimul gand de care-mi aduc aminte este ca dimineata va trebui sa am grija de trupul sfartecat, cum am facut, de-altfel, de atatea ori...
Mai nou, sunt un impatimit colectionar de facturi. Am deja facturi de la o multime de oameni si firme. Le pastrez aranjate frumos intr-un album special construit de mine, care le protejeaza de inghetul antarctic, de caldura desertului si de umezeala excesiva a oceanului planetar. In fiecare sambata, adaug colectiei facturi noi aparute in timpul saptamanii. Imi salta inima de bucurie cand le vad pe toate adunate si ordonate... Pot afirma fara exagerare ca imi sunt cele mai bune prietene. Cand deschid albumul ajung pe data intr-un univers magic, in care albul foilor si caracterele de diferite culori si forme, creaza o lume de poveste. Dupa ce-am inchis albumul nu urmeaza un moment de tristete pentru mine, cum multi ar crede, ci unul de intensa bucurie: urmeaza o noua saptamana de adunat facturi...
Multe am vazut la viata mea insa o pedala de bicicleta abandonata, nu. Avea chiar si surubul de prindere in stare foarte buna... Cand am vazut-o asa plictisita si fara scop, am luat-o de-o aripa si am dus-o acasa unde, ce sa vezi, s-a imprietenit cu o galeata din plastic de care s-a atasat imediat. A fost dragoste la prima vedere. Acum, ca sa duc galeata pana la robinetul din fundul curtii trebuie sa pedalez vreme de 5 minute pentru dus si 10 minute ca sa ajung inapoi acasa... Grea viata!
Imi place sa merg pe jos cu picioarele goale, sa simt energia care emana din pamant. De fapt, nu sunt primul sau singurul om care are o asemenea placere. Mai mult ca sigur sunt sute de milioane de oameni carora le place sa se deplaseze in felul asta. Afirm ceea ce-mi place doar pentru ca vreau sa-mi apara numele intr-un eventual recensamant facut pe tema asta...
Daca nu reusesti sa-ti inchipui cum te-ai fi simtit daca ai fi fost un melc, iata, iti vin imediat in ajutor si-ti pun aici niste imagini cu verdeata. Ca sa-ti faca pofta...
De fiecare data cand caut o carte nu o gasesc. In schimb, dau de toate cartile de care am avut nevoie in trecut si pe care, cand le-am cautat, nu le-am gasit. Cu siguranta, daca rascolesc putin biblioteca intr-o zi din viitor, ma pot intoarce si gasi cu precizie elvetiana cartea de care am nevoie astazi. Insa daca tot am puterea sa calatoresc in viitor, cred ca ar fi indicat sa folosesc aceasta sansa si sa aflu daca pretul painii va ramane la fel sau nu...
Stau asezat langa un arbore inalt si des. Stau la umbra lui si nu-mi mai trebuie nimic altceva. Atat vreau pe lumea asta, sa stau aici, linistit. Insa oamenii se uita ciudat la mine si ma-ntreaba de ce stau singur. Nu le raspund. Nu mai cunosc graiul lor de mult timp, acum doar frunzele-mi spun povesti. Si e mult vant in aer...
Mi s-a spus ca exista Oceanul si am inceput sa-l caut. Mi s-a spus ca voi ajunge la el cand vantul umed imi va raci fata, nisipul si scoicile imi vor rani talpile si cand caldura soarelui imi va face trupul moale si fara vlaga. Atunci, si numai atunci, voi sti sigur ca am ajuns acolo unde incepe cu adevarat viata...
Daca cineva vrea sa afle mai multe informatii despre maimute, trebuie sa stie de la bun inceput ca nu se pot afla niciodata mai multe informatii despre maimute. Si asta pentru simplul fapt ca, atunci cand vrei sa afli mai multe informatii depre maimute, se gaseste una care sa nu fie prezenta si care, prin simpla absenta, strica toata atmosfera. Dreptate si fratie!
Eu am raspunsurile la toate intrebarile tale. Ti le pot da oricand. Vreau in schimb toate raspunsurile la intrebarile mele. Pana la urma, vom afla fiecare raspunsurile, care, nu ma-ndoiesc, vor fi aceleasi. Insa e periculos caci odata ce-am aflat toate raspunsurile, viata asta isi pierde tot farmecul si nu mai poate fi traita. Poate doar greierii sa ne mai ajute...
Mi-am luat abonament unic pentru metrou si autobuz. Si sunt extrem de fericit. Am asteptat atatia ani momentul asta. Cand ma urc in autobuz sunt mereu cu zambetul pe buze iar atunci cand apar controlorii imi vine sa-i imbratisez pe toti. Ii invit din priviri sa-mi ceara abonamentul, iar daca nu o fac, am cateva stratageme prin care sa le atrag atentia. Si-mi iese de fiecare data. Intr-un final, le arat abonamentul, ne salutam respectuos si uneori legam chiar scurte prietenii. Trebuie sa recunosc ca traiesc niste clipe minunate zi de zi in drum spre serviciu...
Traiam odata intr-un vis. Am crescut acolo, am invatat sa traiesc si m-am chinuit o viata intreaga. Spre sfarsitul vietii, dupa ce am citit o multime de carti sfinte, am devenit mai intelept si am inteles ca viata pe care o traiam nu era cea reala si ca atunci cand va veni clipa ma voi trezi la adevarata aventura a fiintei mele. Si s-a intamplat! M-am trezit! M-am trezit in viata asta in care din nou, astept si invat despre lumea promisa. Cred ca rabdarea e cea care il defineste cel mai bine pe om...
N-am mai fost de mult timp la mare. Si mi-e dor de ea. Nici acum nu sunt la mare, insa cum voi ajunge acolo, ma voi gandi imediat ca n-am mai fost de mult timp la munte. Asa am sa fac. Si-mi va fi dor de el. Si-mi voi da seama ca m-am dus degeaba la mare caci tot ce voiam era sa ajung la munte si sa spun, pe peronul garii fiind, ca n-am m-ai fost de mult timp la mare. Si cand ma voi intoarce acasa din cele doua excursii, ma voi simti nefericit caci sunt acum un om fara scop si fara vise...
Am fost invitat de trei ori la o cafea pentru ziua de maine. In trei locuri diferite si-n acelasi timp. Cum sa fac? N-as vrea sa pierd o cafea si sa beau in schimb... cafea. Mai ales ca-n al treilea loc de intalnire, este cafea din belsug. Nu stiu acum unde primesc si corn. Mi-ar placea un corn la cafea. N-am mai mancat de mult un corn la cafea. Insa daca stiu sigur ca primesc corn, nu pot sa spun acelasi lucru despre cafea. Daca in timp ce beau cafea se da in alta parte cafea...?! (imagini luate de aici)
Astazi, in metrou, am vazut cum lumea se imbulzea sa se aseze pe scaunele neocupate. Am ras de ei, mai intai incet, apoi in hohote iar mai tarziu atat de tare incat cei din apropiere s-au speriat si au facut loc in jurul meu. Brusc, m-am repezit si am ocupat un scaun de langa geam, caci imi place tare mult sa privesc pe fereastra. Am castigat!
In padure m-am dus odata fara sa vreau. Intr-o deasa padure, mai mult intuneric verde decat lumina. Sa ies n-am mai reusit din ea niciodata. Pe muschiul umed si rece m-am asezat si m-am trezit arbore. Ma gandesc acum doar la soare si ploaie...
Daca te trezesti ca n-ai ce jucarie sa-i oferi copilului tau sau mai bine fii sincer si admite ca nu mai ai TU cu ce sa te joci, foloseste solutiile oferite de saitul de mai jos. Acum poti fi din nou fericit! Insa nu te juca si cu focul in acelasi timp... Ai de ales intre cele mai frumoase jucarii si le poti folosi in pauza dintre sedinte, inainte de salariu sau cand astepti metroul sau tramvaiul. (iata si linkul, aici).
Eu sunt, ca sa fiu sincer, un terminator. Am fost trimis din viitor cu o misiune clara. Insa m-am plafonat si mi-am uitat indatoririle cand am dat de cozile de la taxe si impozite, de certurile cu vecinii, de inghesuiala din metrou si din autobuz, si mai ales, din cauza pretului crescut la ulei. Timpurile astea m-au terminat. Acum singura mea misiune este sa-mi pot tine lucioase partile metalice si atat de fragile ale fiintei mele. Grea misiune!
Noaptea trecuta, in vis, simteam ca trebuie sa cumpar pasta de dinti. Nimic mai simplu, mi-am zis, am deschis fereastra, am intins aripile, si mi-am executat zborul prin aer pana la magazinul din apropiere. Am planat usor dupa care am realizat o aterizare perfecta, remarcata si aplaudata de un grup de fete blonde aflat in zona. Multumit ca totul mergea bine, dau sa intru in magazin insa, spre surprinderea mea, era inchis. Vanzatorul inca mai bantuia treaz prin realitatea in care ma trezesc de obicei dimineata...
Eu in viitor o sa ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut in trecut, iar acum ma gandesc la lucrurile pe care le voi face in viitor. In concluzie, nu voi face nimic, nici acum, nici in viitor. Singurul lucru care ma face sa ma simt cat de cat mai bine este sa ma gandesc in trecut la prezent. Insa si aici gresesc, pentru ca ajuns din trecut in prezent, ma voi teleporta cu gandul imediat in viitor, luand totul de la capat. Cam incurcat, nu-i asa? Nici eu n-am inteles.
Scoarta de copac, pisic si gandac. De-atat am fost in stare... Restul, doar pentru abonati!