Mi-e sete!

E noapte si-n intuneric imi deslusesc corpul cum doarme. Il vad cum sta acoperit, odihnindu-se. Il las in pace si ma ridic din pat pe niste picioare moi si nesigure, care se scurteaza si se lungesc dupa voia lor, indreptandu-ma catre bucatarie. Sunt cuprins de sete. Plutesc usor, dand din brate, inotand... Merg destul de incet, ca-n vis, iar cand ajung in fata canii cu apa n-o pot ridica. Trebuie sa ma-ntorc si sa-mi trezesc corpul, sa-l aduc in bucatarie si sa-l pun sa-mi dea de baut. Insa cand il vad cum doarme atat de adanc, mi se face mila si imi aman proiectul pentru dimineata, cand ne vom trezi din nou amandoi...