Sunt mai destept cand ploua

Eu sunt mai destept cand afara ploua. Iar cand ninge, spun numai lucruri geniale. Spre primavara insa, o las mai moale iar vara nu-mi prea merge mintea si mi-e foarte somn. La fel, cand sunt la munte sau la mare sunt deosebit de inteligent, chiar unic. Insa cel mai bine este sa stai departe de mine cand suntem la campie, printre maci. Dimineata si seara sunt cele mai frumoase parti ale zilei, sunt momentele in care sunt capabil sa-ti dau rezolvarile la cele mai arzatoare probleme si dileme si-ntrebari ale omenirii. Dac-ai ratat clipa si ai ajuns la pranz, trebuie sa cantaresti de mai multe ori ceea ce spun... Ca acum, de exemplu...

Conectation Station

Voiam sa scriu ceva aici insa n-aveam inspiratie. Am vrut sa inchid blogul insa am vazut butonul Deconectati-va si am zis ca oamenii de la google au dreptate. Hai sa fac cum zic ei, m-am deconectat! M-am deconectat de la toate lucrurile care ma apasau zi de zi, m-am rupt de trecut si de viitor, am fugit de prezent si am renuntat la memorie. M-am rupt de lumea asta. Acum plutesc intr-un continuum spiralat in nuante verzi-albastrui si ma simt excelent. Privesc parca din inaltimi lumea lasata in urma si ma gandesc cat de multa importanta dadeam unor lucruri care de fapt nu existau. Cu noua parere despre lume cred ca pot apasa din nou Conectati-va fara probleme. Cred ca oricui i-ar folosi cate-o iesire dintr-asta...

Stare speciala...

Am muncit destul de mult astazi si, la un moment dat, am intrat intr-o stare de somnolenta de tip alfa. Este o stare pe care toata lumea o cunoaste, seamana cu starea beta insa mai imprumuta ceva si din cea gamma. Singurul lucru ramas de facut este sa consum aceasta stare alfa si sa o transform in teta care mai apoi sa ajunga in micro si in miu. Mai pe seara, cand totul se va linisti, ma voi refugia in starea delta, unde intalnesc o gramada de pelicani...

Peste milioane de ani...

Intr-o zi frumoasa de vara, am gasit pe malul marii, iesita din nisip, o spirala din sidef. Am urmarit cu ochii incolacirea colorata si am ametit pe loc. Am cazut si m-am trezit apoi imediat peste 30 de milioane de ani. Totul in jurul meu era pustiu, marea cea plina de viata era acum bruna si trista fara stralucire si fara valuri iar stancile reci oglindeau un soare palid si alb. Nici o pasare nu batea aerul greu, nici o frunza verde, totul era gri si fara suflet. Mi-am dat seama ca n-aveam ce cauta acolo, cei ca mine disparusera de mult, nicaieri nu mai razbea vreo urma cat de mica a existentei noastre, nici o amintire. Am mai ratacit pe piatra umeda ceva timp pana cand m-am intors acolo unde-mi era locul. In uitare!

Steaua mea...

Cand eram mic obisnuiam sa privesc stelele seara in iarba, in cantecul greierilor. Aveam si o stea preferata pe care o urmaream noapte de noapte si de soarta careia eram ingrijorat in timpul zilei. Ce nu stiam eu si am aflat mai tarziu, era ca pe acea stea, tot noapte de noapte, o fiinta rotunda cauta printre miile de luminite una care semana cu Pamantul. Si o gasea, stiu asta! Pentru ca de fiecare data cand reusea, luam o multime de note de 10, a doua zi, la scoala. (scrisa ascultand sunetele lui Michael Stearns - As the earth kissed the moon)

In tinuturile inghetate

Cu ani in urma, am plecat intr-o expeditie catre tinuturile inghetate. Dupa luni de zile de traversat apele reci, am ajuns intr-un loc ciudat, pustiu, locuit de o singura fiinta: un pinguin. M-a primit cu bratele deschise, leganandu-se de pe un picior pe altul si impingandu-ma catre barlogul lui, un cuib impletit din cateva vreascuri aduse de apa. M-am conformat si plin de curiozitate m-am lasat condus catre adapost. Dupa minute de tacere si studiu, unul in fata celuilalt, brusc, pinguinul isi exprima parerea despre situatia critica mondiala: Auzi, ai un chibrit, ca mi s-au terminat si am niste tigari cu filtru care merg de minune pe frigul asta? Ce sa vezi? Ei, bine, tocmai cumparasem o duzina asa ca am plecat multumit ca l-am putut ajuta...

A plouat

Azi a plouat si ploua inca si acum. Anul trecut pe vremea asta tot asa era vremea, umeda. Si acum doi ani, tot a plouat. Si acum trei ani, la fel a fost. Si cu patru ani in urma, n-am putut pleca la cumparaturi din cauza ploii. Acum cinci ani, am ramas in tramvai si m-am plimbat cu el de dimineata pana seara ca sa nu ma ud. Si acum sase ani, a plouat. Cu sapte ani in urma, n-am putut sta la rand pentru bilete la teatru din cauza ploii. Si cu 8 ani in urma, mi-aduc aminte foarte clar, caci era o zi insorita si atat de frumoasa, am calcat fara sa vreau o furnica pe siret si mi-a tras o scurta injuratura. Nu stiam ca furnicile au o atat de mare putere...

Poarta interdimensionala

Mi se-ntampla ieri un lucru tare ciudat... Cand ma-nturnam pe ulita spre casa, deodata in fata mea, la vreo 5 pasi, se iti un fel de poarta interdimensionala... De forma rotunda, inalta cam cat doua capre puse una peste alta si inchisa la culoare, desi intr-insa parca jucau si se amestecau tot felul de culori, poarta asta, dupa cum zic, ma zapaci pe data. Ce sa reprezinte oare? Catre ce conducea ea? Catre ce lume mai buna sau mai rea? Catre ce trecut sau viitor? Catre ce rai sau iad? Daca indrazneam sa trec pe partea cealalta, ma mai puteam inturna acasa? Chinuit de atatea intrebari, decisei ca cel mai cuminte este sa nu-i calc pragul. Insa fascinatia unei astfel de lucrari ma tintui locului pe vecie, curios sa vad ce se va intampla cu ea. Acolo, la cinci pasi distanta...

Un afric, doi africi

Cand m-am intors din Burkina Faso, cu destul de mult timp in urma, in aceeasi zi in care am plecat din Zimbabwe, unde-am stat trei zile si apoi m-am indreptat imediat catre Congo, de unde mi-am cumparat bilet catre Gabon si unde i-am intalnit pe cei trei prieteni ai mei din Chad, Tanzania si Mozambique, cu care am plecat catre malurile scaldate de Nil ale Sudanului, cand m-am intors din Burkina Faso deci, mi-am pierdut cheile de la casa si am stat vreo 2 ore pana mi-a deschis fratele meu care se-ntorcea de la piata...

Mobil phone

Eu am un telefon mobil care nu suna. Cand ma apeleaza cineva, trebuie sa fiu langa telefon, sa vad cum i se lumineaza ecranul si sa-mi dau astfel seama ca sunt cautat. As vrea sa schimb putin lucrurile, sa fie invers. Sa-mi dau seama inainte ca o sa fiu cautat, sa aprind chiar eu ecranul, sa sun persoana care urmeaza sa ma sune si s-o intreb ce vrea sa-mi comunice. Cred ca este bine asa...

Pasare cu pene verzi...

Verdele este una dintre culorile mele preferate, si rosul este, si albastrul si galbenul si portocaliul, si combinatiile dintre ele imi plac, chiar si verdele imi place. Insa, nu pot sa suport verdele. Nu-mi place. Imi inspira un lucru foarte ciudat si urat. La fel si albastrul sau rosul. Nu le suport. Odata adoram galbenul, acum nu vreau sa-l mai vad in fata ochilor. Singura culoare care-mi place este verdele, el si numai el. Si portocaliul, si albastrul, chiar si rosul. Iar galbenul este cea mai frumoasa culoare pe care am vazut-o vreodata. Insa vine imediat dupa verde...

Pastila albastra...

Astazi am vrut sa iau o pastila cu vitamine, insa m-am codit. Si asta pentru ca nu stiam daca este cea albastra sau cea rosie, daca ma va duce intr-o realitate paralela sau voi continua ziua ca si cum nimic nu s-a intamplat... Am luat-o totusi pana la urma dar m-am simtit ciudat, parca eram intr-o noua existenta si totusi vedeam locuri atat de familiare. Cred ca in loc de apa, am folosit tuica primita din zona Moldovei, tuica limpede si tare, care, in zilele de vara se foloseste pentru corodarea metalului in turnatorii... Altfel nu-mi explic...

Pe covorul rosu...

Cand vom trece de viata asta, ne vom trezi mergand pe un covor rosu, printre o multime de oameni bucurosi, felicitandu-ne pentru faptul ca am reusit. Am reusit in cel mai greu dintre jocuri, cel mai dur si cel mai dureros. Trebuie sa lasam teama la o parte pentru ca totul s-a terminat, de-acum inainte urmeaza lucrurile bune si adevarate. Dar ne e greu caci a fost un joc atat de real si solicitant incat ne identificam cu el. Probabil ca doar daca vom vedea vreun cec de 100.000 de dolari, ne vom mai linisti si vom pasi cu incredere in noua realitate...

Am puterea...

O sa vina o vreme cand o sa-mi dau seama ca pot misca obiectele cu puterea gandului. Va fi o bucurie atat de mare incat voi misca toate obiectele care-mi apar in fata ochilor si voi face o asa de mare dezordine in jurul meu incat voi lua nota 9 la purtare. Suparat, nu voi mai lasa nici un obiect la locul lui, toate vor pluti intr-un nor de obiecte din care fiecare isi va alege ce vrea, cand are nevoie. Cred ca, totusi, pana la urma va fi un lucru bun...

O rotita care se invarte...

Eu sunt atat de zgarcit incat, daca-mi vine sa stranut, ma abtin. Desi stiu ca prin stranut se elibereaza o energie care, invartind o rotita, ajuta un intreg oras timp de o saptamana, n-o fac.
Si chiar daca orasul ramane in intuneric, tot n-o s-o fac. Si asta pentru ca la finalul saptamanii, o sa primesc in casuta postala o factura pentru ce-am consumat...

Paing - paing

Am spus in mai multe randuri ca mi-ar placea sa am mai multi ochi. Nici o problema, se rezolva! Insa ochii astia mai vin insotiti si de cateva randuri de picioare, un costum gri cu galben si o panza cu care sa-mi castig existenta. In euforia momentului am spus da, fara sa realizez ce inseamna toate astea. Acum stau mic, pe dupa calorifer, si crosetez cat e ziua de lunga asteptand, rabdator, masa...

300 de cai...

- Cand am fost la munte, am vazut 10 cai...
- Eu am vazut mai multi, 20 am vazut, la tara, la bunici...
- Ba eu am vazut mai multi, 300 de cai am vazut...
- Minti, nu puteai sa vezi atatia cai pentru ca mi-a spus mama ca nu exista atat de multi cai... si facem si schimbul inapoi caci nu-mi mai convine... Da-mi masinuta! Poftim timbrele!
(poze luate de aici)

Galben

Nu stiu altii cum sunt insa eu cand vad ceva galben ma enervez. Si ca sa ma linistesc trebuie sa privesc ceva verde. Insa acest verde trebuie sa fie curat, neamestecat cu vreo nuanta de albastru sau rosu. Dupa ce ma calmez, trebuie sa privesc galbenul din nou si daca ma enervez iar inseamna ca e ceva in neregula cu mine...

From outer space...

Adevar graiesc! Se facea ca eram urmarit de extraterestrii cei verzi, cu capul mare, ochii bulbucati si picioare lungi, care-si doreau cu toata sinceritatea sa ma duca pe nava lor. Ii vedeam cu coada ochiului alergand dupa mine, apropiindu-se din ce in ce mai mult. Eram disperat, ingrozit, oripilat, paralizat de frica, infricosat, inspaimantat si ingrijorat de soarta care se creiona in fata mea. Ce puteam sa fac? Sansa mea a fost ca m-am urcat in tramvaiul 34. Extraterestrii au abandonat imediat urmarirea. N-aveau bilet!

O masa

Poate n-o sa va vina sa credeti insa astazi am vazut o masa cu 4 picioare. Am analizat-o timp de cateva minute, deci nu exista nici un dubiu... era o masa cu 4 picioare. Si cred ca avea si pui, vreo 4 cred. 4 scaune mici se tot invarteau in jurul ei si scartaiau incetisor. N-am vazut daca scaunelele erau tapitate sau nu, probabil ca la varsta lor nu-ti prea dai seama. I-am privit pe toti pierzandu-se in peisaj si apoi am plecat acasa. Mai fericit...

Mai sus

Alerg pe campii, dau din maini si ma inalt in aer precum o pasare. Din ce in ce mai sus, mai sus si mai sus. Deja vad totul sub mine mic: oamenii, drumurile, arborii... Si inca ma tot inalt, mai sus si mai sus. Lumina devine din ce in ce mai puternica pana cand totul se schimba. Ma trezesc dimineata, putin infrigurat si cu o durere crancena de cap. Pana la urma mi se pare normal, la ce vant era la inaltimea aia...

Amprenta...

Am gasit ieri pe jos o amprenta a degetului mare. Nu stiu a cui era. M-am gandit sa pun un anunt in ziar, poate reusesc sa dau de urma celui care a pierdut-o, cine stie cate are de patimit acum, fara amprenta... I-am facut o poza si am pus chiar si afise pe stalpi, fara rezultat insa. La radio au fost difuzate stiri pe tema asta iar la tv s-a facut o reconstituire color a celor intamplate. O mai tin cateva zile si daca nu-i gasesc stapanul, o dau spre adoptie cuiva care nu are...

Cand vom parasi planeta...

Va veni un moment in care vom fi nevoiti sa parasim Terra, sa ajungem pe alta planeta pentru a salva specia umana. Si vom pregati din timp aceasta calatorie, impreuna cu toti oamenii de stiinta in halate albe. Insa odata ajunsi acolo, vom muri negresit, ne vom stinge incet in intuneric. Si asta, de dor...

Nu pot fi mai inalt...

Eu nu pot fi mai destept decat sunt, la fel cum nu pot fi mai inalt. As vrea sa pricep mai multe insa nu se poate. De unde sa fie daca atata e? Si ma gandesc cum ar fi fost daca eram mai inteligent, oare unde ma gaseam acum? Probabil tot aici, scriind pe blog despre faptul ca mi-ar fi placut sa gandesc putin mai mult. Iar lucrurile ar fi continuat, m-as fi intors sa scriu aici pe blog chiar si atunci cand inteligenta mea va fi ajuns cosmica. As fi venit in chip de abur, m-as fi asezat in fata tastaturii si as fi scris despre faptul ca nu sunt si ca mi-as fi dorit sa fiu putin mai inalt...

Un senvis

Mananc un senvis. Si in momentul asta nimeni nu-mi poate spune ca nu-i asa. Nici cei mai mari ganditori sau ioghini, nici cunoscatorii tainelor Universului si nici cele mai vechi scrieri indiene. Mananc si asta-i realitatea mea de nezdruncinat. Poate va intrebati ce vreau sa zic cu chestia asta? Ei bine, nimic. Ma plictiseam si simteam nevoia sa spun ceva.

Viata noua

Toata viata n-am facut decat sa urmez regulile, sa fac doar ceea ce trebuie. Insa, de astazi vreau sa ma schimb, sa fac altceva decat pana acum. Vreau cu adevarat sa cunosc viata. Vreau sa ma opun oricarei tendinte de control. Vreau sa ma maturizez si sa fiu stapan pe destinul meu. Incep de astazi. Incep de acum! Dati-mi 5 bucati de Kinder Bueno si un pahar dublu cu lapte! Asa da, e bine sa fii barbat!

Curat in camera...

De la un timp cu mine se-ntampla ceva ciudat. De exemplu, cu trei zile in urma, mi-am facut curat in camera, am sters praful si apoi am aranjat cateva carti in biblioteca. Alaltaieri, am facut acelasi lucru, am facut curat in camera, am sters praful si apoi am aranjat cartile in biblioteca. Ieri, am facut curat in camera, am sters praful si apoi am aranjat cartile in biblioteca. Azi, ca sa nu ma repet, am sters praful, am aranjat cartile si apoi am facut curat in camera. Ce buna e schimbarea!

Think about it!

Azi m-am imbatat, insa n-am baut nimic. Asa am decis eu ca ar trebui sa fiu (beat) si asta s-a si-ntamplat. Brusc si fara alte preparatii. Acum mi-e frica sa ma mai agat de vreun gand caci daca se-mplineste la fel de rapid, cine stie unde ajung. Si tocmai am vazut un film horror...

Agrafa de birou...

Am gasit de dimineata o agrafa de birou, dintre cele care ne ajuta sa tinem foile de hartie laolalta. Insa era stramba, nu mai putea fi indreptata si nu mai putea folosi scopului initial. M-am tot rasucit pe o parte si pe cealalata ca sa-i gasesc ceva de facut insa n-am reusit. Am adaugat astfel o noua frustrare... Dar pana la sfarsitul programului m-am luminat, totul era atat de simplu! Am lasat-o sa fie ceea ce devenise. Si-i statea chiar bine, perfect as zice, n-as schimba-o cu alta pentru nimic in lume...

De pus pe blog

Anul asta ma oblig sa pun pe blog un numar de subiecte egal cu numarul de zile. Adica 365. Iar anul urmator voi face la fel. Dar incepand cu anul 2011, ma voi stradui si voi dubla in fiecare an numarul de subiecte publicate. Astfel ca prin 2020 voi fi nevoit sa public cam 1024 de subiecte zilnic. Adica in fiecare zi. Nu va fi usor dar nici greu... Cred ca-i un numar rezonabil... Am dreptate?