Mi-aduc aminte ca demult, cu mult timp in urma, am fost altceva. La-nceput am fost o taratoare iesita din apa iar apoi mi-au crescut cateva picioare si am inceput sa alerg devenind o salbaticiune si totodata un pradator care devora totul in jur. Trecand prin multe alte forme m-am transformat si am ajuns din pradator prada. De-atunci cutreier pamantul in forma asta si nu vad alta in care sa ma pot transforma. Tot ce pot face este sa castig in intelepciune...
Lumea macro e lumea in care nu exista sunet. Este locul in care sunetul din jur, prea puternic pentru a fi auzit, dispare.
Si exista legi interioare ale lumii macro, legi pe care noi nu suntem capabili sa le-ntelegem pe deplin. De fapt, noi nici nu existam. Suntem parte dintr-un univers prea mare pentru a fi luat in calcul. Aici nu exista sentimente ci doar supravietuire, plante si fiinte se lupta pentru existenta intr-o liniste totala... Insa noi ne straduim sa pricepem ceva totusi din universul asta al linistii si o facem prin muzica. Tocmai prin muzica! Si ne reuseste...
(asculta Vangelis - Soil Festivities)
Am pus aici albumele astea ca sa nu uit sa le ascult cum ajung acasa. De fapt cum plec de la munca o sa fredonez cate o melodie din fiecare album. Ba chiar incep de-acum, in timp ce scriu randurile astea. Sau mai bine de acum o ora. Si daca mi-aduc bine aminte am ascultat albumele astea cu trei zile in urma si chiar cu 7 ani inainte. Adevarul e ca le cunosc dinainte sa fie compuse...
yifkfy u8gtyjc guiyftdkvkhv ftghiusht vgy gyfdsdyfugiugiiug ggiugiu probag yifkfy u8gtyjc guiyftdkvkhv ftghiufbnhuf dresht vgy gyfdsdyfugiugiiug ggiugiu probag yifkfy u8gtyjc guiyftdv ftghiufbnhuf dresht vgy gyfdsdyfugiugiiug ggiugiu probag yifkfy u8gtyjc khv ftghiufbnhuf dresht vgy gyfdsdyfugiugiiug ggiugiu probag yifkfy u8gtyjc guiyftdkvkhv
A new life awaits you in the Off-World colonies. The chance to begin again in a golden land of opportunity and adventure.
This is a poster I like, you like, he, she likes, we like, you like, they like. This is a movie poster for a movie. The woman in front wears a pink hat. This is a pencil. What is this? Give me you telephone number. One, two, three. A dog, a frog. Is this your cat? No, this is my cat. See you next time.
Inca o fotografie pe care am considerat-o demna de a face parte din categoria imaginilor care trebuie sa faca parte din ciclul neintrerupt al lucrurilor asezate in grupuri si atent selectionate pentru suprema satisfactie a fiintei umane... din greu incercata...
Publicitate: Polka System. Birou de proiectare si design. Tipare pentru toate genurile vestimentare, design, sistem CAD si productie. Creatie model, tipar de baza, mostra, incadrare, gradare, plotare... Adica, pe scurt, servicii complete. Si toate astea doar la un click distanta. www.porto.ro/tipare/index.htm
Am vazut azi ceva ciudat. Doua picioare care mergeau pe strada. Nu stiu ce treaba aveau... Insa ce treaba pot sa aiba doua picioare care colinda orasul? Primul lucru la care m-am gandit a fost acela ca probabil umbla in cautarea unei noi perechi de pantofi sau a uneia noi de blugi. M-am tinut dupa ele, din curiozitate, si cand am ajuns in dreptul lor le-am intrebat ce treaba au asa grabite? N-am auzit nici un raspuns, cum ar fi putut raspunde? Insa telepatic mi-au transmis ca de fapt umbla dupa un nou telefon mobil caci cel vechi a fugit impreuna cu o cantereata pe un vas de croaziera... Le-am indrumat catre cel mai apropiat magazin si am plecat acasa...
Cand o sa fiu mare voi deveni soldat Stormtrooper si voi folosi echipament si costum ca in imagine. O sa am o multime de avantaje! La adapostul castii voi putea strecura un senvis si cateva mere ca sa nu-mi fie foame in nesfarsitele lupte intergalactice. Apoi, in momentele de respiro, cand voi fi nevoit sa-mi reincarc arma, ma pot folosi de un mic DVD player, plasat si el sub casca, cu care voi viziona filmele preferate. Isi va gasi loc cu usurinta si un aparat de radio pentru ultimele stiri din fotbal precum si un minidisc in care voi introduce minidiscuri aflate in gentuta de la centura. Tot in casca voi mai pastra un pachet cu servetele pentru nas, cheile de la barlog si cheile de la nava spatiala (pe care va trebuie s-o schimb caci va lasa ulei). Am lasat la urma faptul ca in cutiutele de la maini voi indesa ciocolata Kinder-Bueno-Galaxy...
Intotdeauna mi-am dorit sa ajung la Shinjuku sau la Shibuya. Shinjuku este situat mai la vale decat Shibuya iar Shibuya mai la deal iar aerul este rece si tare la vale si cald la deal. In Shinjuku, oamenii se apleaca mai mult atunci cand te saluta spre deosebire de cei din Shibuya care-ti raspund doar printr-o aplecare scurta a capului. Si tot aici, in Shibuya, pisicile dorm intotdeauna cu coada spre est iar in Shinjuku spre nord. Sunt inca nehotarat, nu stiu ce destinatie sa aleg. Probabil o sa merg la Londra caci am auzit ca la aeroport se dau masinute de fier gratis.
Cand scriu randurile astea, in Univers mii de stele mari explodeaza si se transforma in stele pitice-mici. Altele nu mai ajung sa se transforme in pitice-mici ci trec direct in forma gazoasa. Iar formele astea gazoase sunt foarte periculoase caci daca se hotarasc sa se uneasca mai multe, sa se amestece, ajung din nou stele mari care au tendinta sa explodeze si ele si sa se transforme in pitice-mici. Iar cand toate stelele vor ajunge pitice-mici atunci va trebui sa aducem clantele usilor mai aproape de podea... (in imagine A. Simpson, intr-o fotografie care va fi facuta peste 3 ani)
Am vazut filmul si nu pot spune ca m-a dat pe spate. Un film usurel de la care nu trebuie sa lipseasca o punga mare cu floricele. Insa in spatele imaginilor se ascunde o muzica interesanta, greu detectabila din cauza zgomotului metalic al robotilor Transformers. Deci, o muzica mult mai serioasa decat filmul si mult mai matura. E bine ca o putem asculta separat. Steve Jablonky se descurca foarte bine de data asta. Era de asteptat caci altfel ramanea si fara casa si fara cei doi purcei de Guineea pe care i-a mostenit de la sora vecinului macaragiului. Un megatron de soundtrack!
Eu, un biet indian cherokee, incerc sa-mi fac un rost printre extraterestri avand in tolba doar cateva arme si un spirit neinfricat. Pana la urma reusesc sa-mi deschid un chiosc cu ziare si dulciuri dar asta dupa ce distrug o multime de personaje monstruoase si animale ciudate. Pornit de fapt in cautarea indiencei mele, si ea tot cherokee, ajung sa salvez fara voia mea, desigur, intreagul Pamant, ba chiar sunt rugat sa ajut alte cateva planete cu probleme similare. Un joc bine facut, cu multe lucruri noi (gravitatia schimbatoare, armele semivii, portalurile pentru transport) si in care actiunea nu urmeaza cliseele obisnuite (cu exceptia finalului care e acelasi ca in oricare alt joc, adica se termina cu bine). Daca-ti place senzatia SF impletita cu cea soft-horror, cumpara jocul si joaca-l...
Pentru premiantii care primesc premii si participa la multe premiere premiate ofer ca premiu un poster. Vizionare placuta!
Dintre atatea filme cu zombi care au aparut in ultimul timp, in care esti fugarit de acesti oameni flamanzi fara creier, acesta mi s-a parut cel mai veridic. Filmari interesante din unghiuri ciudate, soundtrack superb si mult, mult sange... C-asa-i in tenis!
M-am certat cu vanzatoarea pentru poza asta. Desi era la vanzare, nu vroia sa mi-o vanda. Intr-un tarziu, cand nervii imi erau intinsi la maximum, am apucat-o de gat si i-am aplicat un procedeu din judo invatat in copilarie. A zburat doi metri in aer dupa care i-am tras un pumn in stomac prin care am mai tavalit-o cinci metri in fata. A sarit din nou la mine, mai furioasa, insa i-am spus ca am banii potriviti pentru poza si atunci s-a oprit si mi-a oferit-o. Ne-am impacat...
Mi-am deschis un magazin cu dulciuri insa n-am avut sare si nici apa. Stiam ca trenul nu trece prin zona dar exista o banda rulanta abandonata si chiar daca maine va fi fost inaugurarea nu cred ca e posibil sa intarzii. Pe de alta parte mereu voi crede ca blogul este singura modalitate de a spune lumii despre comorile din Chocmel. Va astept...
Daca inchizi un canadian intr-o camera si ii oferi pe sub usa niste culori obtii un sait. Adica: www.francodefrancesca.ca
Iata ca revenii pe meleaguri bloguistice dupa o absenta de cateva zile in care, trebuie sa recunosc, mi-ati lipsit. Dar aduc vesti bune, de acolo de unde am fost, din spatiul extraterestru. Am fost invitat pe o planeta indepartata de care nu-mi mai amintesc nimic, nu mai stiu cu cine m-am intalnit, ce-am mancat sau ce-am baut... Mi-a ramas doar vaga impresie ca am participat la niste conferinte unde am intalnit reprezentanti din toate galaxiile si unde am semnat toate rezolutiile posibile, toate formularele si orice hartiuta ce mi-a cazut sub ochi. Prin mine, extraterestrii ne transmit toata consideratia si respectul lor, sunt alaturi de noi in incercarea ce va urma sa vina (vezi asteroidul Apophis) si ne roaga sa nu mai aruncam baterii consumate la gunoi.
(in imagine interiorul vehiculului de transport)
Nu exista oameni nevinovati. Fiecare este si victima si calau. In final realizezi ca viata asta nu este decat o mare si continua suferinta. N-am spun eu asta ci regizorul Paul Haggis in filmul Crash. Cine sunt eu sa-l contrazic? (bonus: wallpaper + sait de vizitat: www.crashfilm.com)
Ascultam muzica la computer si, apasand pe tastatura in ritmul ei, am descoperit ca se formeaza o imagine din caracterele mele scrise la intamplare. Am continuat sa tastez dupa cum mi-a dictat muzica. Toata conversatia noastra a durat ceva timp, nici nu mai stiu cat, insa in final, cand ultimul acord s-a stins, am putut admira imaginea nou nascuta din sunet... Am recunoscut-o imediat: era Rose.
Se da un blog care contine fotografii deosebite. Se copiaza adresa si doua dintre fotografii si se aduc in blogul asta. Se taie factura, se foloseste stampila si se tiparesc bilete pentru intrare. Va asteptam! (imaginile poarta urmatoarele titluri: "One day I’ll fly away" si "Iepuras mic, dulce si scump…") http://tortue.wordpress.com
Am reusit sa zbor putin astazi. M-a luat pe sus vantul cel turbat cand ma-ndreptam catre casa. Norocul meu a fost ca tocmai incarcasem mobilul de dimineata si s-a mai adaugat ceva greutate caci altfel nu stiu unde eram acum. Poate in Africa...
Am fost la muzeul de arta zilele trecute. Cum am intrat, am pornit grabit catre sala mare a muzeului unde era expus singurul obiect al expozitiei: un minidisc. Adica MZ-E10. L-am privit si am ramas impresionat de liniile rotunjite ale carcasei, de culoarea si de umbrele care se jucau pe metalul lustruit. Nu-mi mai puteam lua ochii de la el! Am asteptat clipa in care ghidul nu a fost atent si am facut o poza...
Normally, my prospects of comin' back alive from a meeting with Nicky were ninety-nine out of a hundred. But this time, when I heard him say, 'A couple a hundred yards down the road', I gave myself fifty-fifty.
Am trait doua ore si jumatate de atmosfera japoneza autentica, cu imagini superbe - o adevarata incantare pentru ochi - impletite cu o muzica diafana unica. Calitatea filmului in format HD este incredibila, implicarea privitorului in film este totala si efectul covarsitor. Tot respectul meu pentru Steven Spielberg si John Williams. Si cand te gandesti ca eu i-am invatat tot ce stiu!
Mai nou am inceput sa ascult muzica unei formatii ciudate compusa dintr-un Cobby si un McSherry care daca-i aduni dau Fila Brazillia. Muzica lor e un amestec de jazz usor comestibil, muzica electronica si inca ceva, dar nu mai stiu ce. Primul album pe care l-am ascultat a fost Power Clown (un album foarte bun), iar acum ascult A Touch of Cloth, si-mi place ce ascult. Coperta atasata apare pe albumul Mess care sta si el in playlist...
M-am referit intr-un raspuns la un comentariu aici, pe blog, la o creatura interesanta numita ciuf. Pesemne credeati c-am facut o gluma si ca o astfel de fiinta nu e posibil sa existe pe la noi. Ei, bine, dupa indelungi documentari in tara si in strainatate am reusit sa dau de urma respectivului ciuf. Insa nu orice fel de ciuf ci de padure. Am mai aflat ca exista mai multe tipuri de ciufi de padure: unii traiesc in padure deasa si altii in padure mai putin deasa. Mie, personal, imi plac cei din padurea deasa. Am plecat!
Am ascultat si inca ascult si probabil voi asculta inca 2000 de ani de-acum incolo albumul Katiei Melua din 2007. Pictures se numeste si e foarte bun. Nu degeaba este ea prima artista care a fost cazata timp de 23 de zile in statia orbitala MIR, la inceputul anului...
M-am declarat verde saptamana asta. Adica voi raspunde verde-n fata la toate intrebarile care mi se vor pune, voi manca doar fructe verzi si voi cheltui doar dolari. Hainele mele vor fi toate verzi, desktopul va fi green chiar si muzica pe care o voi asculta va avea ceva verde in ea. Ma voi face nu negru ci verde de furie daca va fi cazul si voi juca din plin "verde stop". Ma voi ocupa de plante si voi sustine ca mantia lui Superman nu era rosie. Incepand de-acum...
...eu acum nu mai stiu ce sa cred despre mine... adica, n-am baut decat juma de votca la inceput apoi inca jumatate, parca, si apoi a tot venit, cate-un paharel, cate-un paharel... ce, eu stau acum sa numar paharele? ce vrei de la mine? sunt multe pahare, stiu, dar ce, crezi ca nu mai ajung acasa? ajung, asa cum am mai ajuns si altadata...
Intotdeauna am vrut sa trag un pui de somn in metrou. Insa n-am putut deoarece la noi statiile sunt prea scurte, oamenii se uita la tine cu priviri dezaprobatoare iar scaunele sunt prea rigide pentru a-mi oferi cu adevarat un somn linistit. Solutia am gasit-o insa in metroul tokyoidian. Aici m-am relaxat cu adevarat pe canapele moi si tot aici am avut si niste vise frumoase cu oi electrice. O calatorie costa 30 ieni iar daca adormi mai platesti inca 30 la iesirea din vagon. Eu insa n-am mai platit cei 30 de ieni in plus pentru ca am considerat visul ca fiind realitate si realitatea din metrou ca fiind vis. Si am ramas in vis, de unde visez ca va scriu acum. Somn usor!
Toti colegii tai din clasa vorbesc doar despre masini si tu n-ai habar? Ti-ai dori sa simti cum e sa conduci una? Iata solutia! Nou! Imaginea care te face sa crezi ca ai masina! Acum stii ce inseamna viteza nelimitata! 100% siguranta! Nu ai nevoie de benzina, revizii sau acte. Senzatie 100% reala! Acum vorbesti ca un adevarat cunoscator si toate fetele o sa se stranga in jurul tau. Descarca imaginea si fii regele soselelor! E dreptul tau sa fii barbat! 100% real!
Cei care viziteaza blogul asta au ocazia sa aprecieze primii singura fotografie care exista pe net din filmul Alien vs. Predator Requiem. In stanga se gaseste Alien in dificultate iar in dreapta Predator care se ocupa de Alien. Alien este suparat si chiar enervat de atitudinea lui Predator insa nu are ce face pentru ca este victima superioritatii tehnologice a lui Predator. Insa nici lui Predator nu-i face atat de multa placere sa puna in dificultate un Alien. Nu prea a dormit noaptea trecuta din cauza petrecerii sefului si e cam obosit sa duca toata lupta asta.
Publicitatea s-a terminat, iata si raspunsul corect. Japoneza este speriata bicoz echipa de sumo a pierdut iar samuraiul tot trage de usa glisanta ca sa intre-n casa si aceasta scartaie deoarece pe sina pe care ea culiseaza se afla un fir de praf lipit de ultimul bob de orez ramas.
Se ofera o japoneza in kimono rosu si putin speriata. Ramane sa ghiciti voi cat de speriata este si de ce e ea speriata: a) Nu mai este orez; b) Exista un fir de praf undeva prin casa; c) Usa glisanta scartaie; d) Echipa de sumo a samuraiului a pierdut. Aveti voie sa alegeti un singur raspuns. Pe cel corect vi-l voi da dupa pauza de publicitate.
Iata doua dintre filmele pe care voi voi sa le vizionez cand vor dori sa se arate pe undeva: The Brave One si Elizabeth: The Golden Age. In ambele filme se vorbeste despre violenta. Pe vremea reginei se foloseau sabii si se taiau capete iar acum, in timpul Jodiei Foster, se folosesc pistoale si cutite. Mai simplu si mai elegant!
Am gasit saitul unui desenator si l-am vizitat. Mi-a placut ce face, ce deseneaza, ce creeaza. Face niste desene ciudate cu niste personaje cam ciudate + niste animatii tot asa ciudate (vezi http://www.dlanham.com/art/kittytank/). In rest, nu-mi ramane decat sa va urez vizionare placuta! http://www.dlanham.com
Uite-aici un motan albastru. A primit culoarea asta caci nu mai era alta disponibila. Toate culorile disponibile, precum si combinatiile dintre ele, fusesera deja date. Asa ca s-a ales si el cu ce-a mai ramas. Acum doar verdele mai e de vanzare insa nimeni nu se arata interesat.
