Cu gat, fara gat...
Cand am intrat ieri in metrou, am vazut un om fara gat. De fapt, probabil, avea gat dar era atat de scurt incat putea fi considerat ca nu exista. Capul era, practic, lipit de trunchi. Insa nu era doar asta chestia ciudata. Cand m-am uitat in jurul meu, am observat ca nici unul dintre calatori nu prezenta vreo urma cat de mica de gat. M-am speriat putin, insa m-am gandit ca unui tip cu gatul lung ca mine nu trebuie sa-i fie frica niciodata... Norocul meu a fost, cred, ca am coborat la a doua statie caci altfel cine stie ce se-ntampla...
3 comentarii:
Probabil ca ar fi trebuit sa le retezi capetele pentru a le impiedica nevoia patogena de imitatie
Mama m-a invatat sa nu fac asa ceva... Succes la examen!
Multumesc de urare, dar cred ca l-am luat deja
Trimiteți un comentariu