Raul cuvintelor a secat...

Am ajuns intr-un punct in care nu mai am nimic de zis. Nu mai sunt in stare sa mai scriu nici macar cateva cuvinte. Probabil ca planetele nu s-au aliniat cum trebuie sau poate ma strange un pantof. Nici nu mai stiu. Erau zile in care curgeau subiectele unul dupa altul, nu mai faceam fata fluxului de cuvinte. Acum, nimic. Stau si mai uit in jur, poate mai apare ceva care sa ma scoata din amortire. Stiu, sunt multi care au trecut prin asa ceva si au reusit sa invinga momentul. La mine insa lucrurile par mai complicate. Poate pentru ca-s ale mele. Nu gasesc nici o solutie salvatoare. Insa, deodata, ceva ma face sa fiu mai atent. Stai, o urma de inspiratie ca un sarpe se unduieste pe langa mine. Vine mai aproape, mai aproape si eu il astept rabdator. Am nevoie de el mai mult ca oricand. Il vad crescand si ma bucur, incep sa ma bucur. Cuvintele curg iar, mai rar la inceput pana cand incep sa formeze un mic parau. Si a inceput sa ploua iar raul acum a devenit fluviu, fluviu care curge in mare. In marea cea calma in care ma vad plutind satisfacut. Sunt salvat. Iata, e cel mai lung subiect din blogul asta. (nu luati in serios ce scrie aici, m-am jucat si eu)