O vioara

Zilele trecute, cand afara ploua si era frig, m-am gasit trecand in graba pe langa o vioara. De fapt, nu era o simpla vioara ci una care canta la un om. Sunetele ieseau din acel om atat de frumos, incat n-am rezistat si m-am oprit in loc ca s-o ascult. Ce minunatie! Desi stropii mi se prelingeau pe fata, nu puteam pleca, eram vrajit. Cand, intr-un final, melodia s-a terminat, am felicitat vioara, i-am oferit niste ceara si m-am indepartat fredonand. As mai fi ramas, insa aveam intalnire cu o clarineta, si nu vroiam sa-ntarzii...