Sfreshel

M-am intalnit ieri cu un sfreshel. Le stiti voi, sunt creaturile acelea firave care aproape ca nu se vad in lumina amiezii ci doar seara spre apusul soarelui, si inca si atunci doar un ochi antrenat le poate sesiza prezenta. M-am intalnit deci cu unul, care s-a apropiat de mine atat cat sa-l pot prinde de o aripa (de fapt, cred ca s-a lasat prins intentionat). L-am dus la ureche (caci asa se procedeaza cand prinzi unul) si a inceput sa-mi spuna intamplari greu de crezut. Probabil nu mai spusese nimanui nimic de mult timp, caci prea ii mergea gura fara oprire. L-am ascultat si l-am ascultat iar cand stelele s-au itit pe cer, a batut din aripi cu zgomot ca de clopotei si a plecat iute catre vest. Acum, nu ma puneti sa va relatez povestile auzite caci, sincer, nu prea le-am inteles. Nimeni nu cunoaste limba sfreshelilor... Insa ma bucur ca i-am fost de ajutor...