Pe o stanca, la soare...

In urma cu vreo 300.000 de ani, ma taram in chip de vierme pe o stanca umeda si gri motivat de o singura idee. Voiam sa supravietuiesc si sa duc mai departe mostenirea genetica, primita de la stramosii mei care, tarandu-se si ei, se gandeau la aceleasi idei inaltatoare: cum ca, intr-o zi, ne vom ridica in doua picioare si ne vom aseza intr-un fotoliu, in fata televizorului, purtand in mana dreapta, gloriosi, o minunata bere blonda. Iata, natura a triumfat inca o data...