Cum vrea muschii nostri...

Eu imi misc mana si degetele si observ ca m-asculta. Fiecare miscare, oricat de fina ar fi ea, este executata cu cea mai mare precizie. Fiecare fibra musculara pune umarul pentru a duce la bun sfarsit porunca ideii-gand. Lucrurile se-ntampla atat de repede incat nici nu ajungem sa constientizam procesul. Iar daca mai si exersam si ne antrenam putin, miscarea incepe, incet-incet, sa preceada gandul. Ajungem astfel sa facem miscarea inainte de a o gandi. De fapt, nici nu o mai gandim, caci nu mai e necesar. Si-ajungem astfel doar niste miscari fara scop, ciocnindu-ne unul de altul pe strada.

2 comentarii:

anyajustme spunea...

Zic eu că nu-i bai să ne ciocnim unul de altul, cine ştie ce iese dintr-o ciocneală! ;) Mai rău va fi când mişcarea nu se va mai produce! Chit că le strigi muşchilor şi oaselor de zeci de ori, cu o portavoce, eventual, vine o vreme când ele nu te mai ascultă şi pace!
(Am venit ca un zombi,chemată de forţe supranaturale ;) Văleu!... :D )

augustin spunea...

Am avut si eu niste forte supranaturale dar mi s-au incalcit de picior, elasticul s-a largit si le-am aruncat. Cand m-am dus sa-mi iau altele, nu mai aveau pe aceeasi culoare. Cam urat! Si mai cred ca a fi zombi e omeneste. Si daca ma voi ciocni cu tine pe strada, voi sti ca esti tu. Succes