Un pian...

Cand ma-ntorceam ieri de la munca, gasii un pian asezat langa un copac. Am fost intrigat sa intalnesc un astfel de instrument, de o asemenea marime si greutate, liber pe strada. Dau sa plec, insa pianul ma abordeaza si ma implora sa-l ajut sa fuga caci nu vrea sa se mai intoarca la vechea lui viata. Cum sunt saritor la nevoie, aprob, si-l trag cu o miscare rapida de o pedala direct in geanta. Apoi, cu pas grabit ma-ndrept catre autobuzul care tocmai sosise in statie... De-atunci, va garantez, e fericit. In fiecare uichend mergem la pescuit si, pe langa paste cu ciuperci, e tot ce-si doreste...

Sudoku

Stand in metrou pe scaun si urmarind cum omul de langa mine completa un joc sudoku intr-o revista, am realizat urmatoarele: 1. Nu exista moarte cu adevarat pentru om. 2. Odata creeat, spiritul omului nu se mai poate transforma in ne-spirit. 3. Mai sunt multe de aflat despre adevarata noastra putere. Iata cate lucruri interesante am aflat de la un simplu joc dintr-o revista...!

In ploaie

Afara ploua. E joi si stau in casa. E seara. Deodata, ma ridic de pe scaun, imi scot toate hainele si alerg nud printre stropii care cad din cer. Stau printre ei vreo jumatate de ora, alergand si tipand,  si apoi ma-ntorc inauntru. Ma sterg, ma imbrac si ma asez din nou pe scaun ca si cum nimic nu s-a-ntamplat. A fost vis? Mi-am imaginat doar? Cine poate sti?

Dupa o suta de mii de ani...

Ma-ntorc acasa dupa o suta de mii de ani petrecuti in spatiu. Eu sunt acelasi, sunt neschimbat, insa aici totul e diferit: soarele e rosu, aerul necacios si greu de respirat iar plantele nu mai sunt verzi ci au o culoare noua, pentru care nu gasesc nume. Iar oamenii, ei, bine, oamenii nu mai sunt oameni. Au redevenit salbaticiuni, fiare ciudate care se vaneaza una pe alta pentru a supravietui si a se adanci si mai mult in involutie. Tot ce-am construit vreodata a disparut, n-am gasit nici macar o urma cat de mica a vechilor civilizatii. Totul a fost in zadar... Am scos capul din noroi o secunda, ne-am bucurat si apoi ne-am afundat la loc... Iar peste tot atatia ani, cand pe Pamant nu va mai exista decat piatra rece, voi fi singura fiinta ramasa, invartindu-ma, singur, prin cosmos...

Iepuri

Cu vreo 2 ore in urma, cineva mi-a aratat o poza in care apareau 6 iepuri. Cum sunt iubitor de statistici, am luat o foaie de hartie si un creion si m-am apucat de treaba: asezati doi cate doi, in trei grupuri, erau fix 6 blanosi. Informatia continuta in poza era precisa! Am numarat 12 urechi lungi, 24 de picioare imblanite si 6 cozi stufoase. 6 nasuri miscatoare, 12 ochi maro si 12 obrajori de catifea. Eram oarecum linistit insa cand intorc poza pe partea cealalta, mai gasesc inca 6 iepuri, la fel asezati si ordonati. Luati per total, dispuneam acum de 12 indivizi, 24 de urechi identic de lungi, 48 de picioare, 24 de ochi bulbucati insa doar 11 cozi moi. Unul dintre iepuri nu avea coada iar chestia asta m-a demoralizat si m-a deprimat atat de mult incat am renuntat la toata statistica si am plecat sa cumpar niste morcovi portocalii...

Cand eram miner...

Cand eram miner sapam toata ziua si toata noaptea in pamant. Habar nu aveam ce e ala soare si nici ca exista nu stiam. Unii au incercat sa-mi explice despre lumina si despre caldura, insa n-am priceput nimic. Asa se face ca au trecut anii iar eu n-am aflat inca ce e ala soare, de ce lumineaza, de ce incalzeste si de ce exista. Insa stiu totul despre noapte si intuneric...

O planta

Pot sa spun cu mandrie ca detin o planta de apartament care nu mai doreste sa bea apa. Vrea doar tuica. Am facut odata greseala sa-i pun la radacina niste bautura ramasa pe fundul paharului, si de-atunci nu ma mai pot intelege cu ea. Daca nu-i asigur doza zilnica de alcool (care tinde sa creasca cu fiecare zi), ma trezeste noaptea din somn cu zgomot de frunzis si o tine tot asa pana dimineata. Am cautat diferite solutii la problema mea insa n-am reusit nimic. Pana la urma, am realizat ca ea e cea care are dreptate. Lumea asta e asa cum e, cruda si rea, si singura modalitate de a-i rezista este sa fim mai tot timpul veseli...

Uitare...

M-am hotarat sa dau uitarii niste lucruri ca sa ma pot bucura din nou de ele. Astfel, luni voi uita tot ce contine cartea mea favorita, marti si miercuri, nu voi mai fredona muzica pe care-o ador iar joi, voi pierde toate imaginile si impresiile din calatoriile pe care le-am facut. Vineri urmeaza sa renunt la tot ce-am simtit cand aveam in fata mancarea preferata iar sambata si duminica ma voi concentra mult de tot ca sa nu mai stiu cine sunt. Daca-mi reuseste, probabil, nu voi mai ajunge aici, pe blog, prea curand…

Ciudat!

Mie imi place sa aplaud cu o singura mana. Stiu ca nu e prea corecta chestia asta insa n-am ce face, trebuie sa-mi ascult imboldul interior. Iar cand societatea ma apasa cu ale ei reguli rigide, nu-mi ramane decat sa alerg intr-un picior cat mai departe de ea. In intimitate pot vedea lucrurile asa cum vreau, cu oricare dintre ochi. Si asta e o adevarata fericire!

Ideea de copac...

Pe mine ideea de copac ma enerveaza cumplit. Am mers la psiholog si acesta mi-a explicat ca, pesemne, am fost alergat de unul in copilarie si asta mi-a schimbat toata viata. Am stat si m-am gandit si s-ar putea sa aiba dreptate doar ca nu mai reusesc sa-mi aduc aminte daca el ma alerga pe mine sau eu il alergam pe el. Cand voi afla, soarele va rasari poate, din nou, pe strada mea...

Sunt rebel!

Azi e miercuri si sunt rebel. De mic am adoptat acest obicei si nu l-am tradat niciodata. Astazi, deci, e ziua in care spun societatii ca nu-mi convin regulile ei si tot astazi ma voi duce la magazin si, dupa ce voi plati produsele cumparate, voi refuza bonul. Il voi refuza si o voi lua spre iesire cu pas grabit, voi fugi chiar, si ii voi lasa pe toti in urma mea inmarmuriti de un asemenea gest cu adevarat iesit din comun. Poate voi deschide ochii si altora care ma vor urma. Viva la revolucion!

E toamna!

Am observat in ultima perioada un lucru interesant. Frunzele copacilor devin din verzi, galbene, iar zilele devin mai reci si mai intunecate. Cineva mi-a spus ca e firesc sa fie asa pentru ca ne aflam in anotimpul numit toamna, insa pentru mine este un lucru nou. Pe planeta mea nu exista toamna, nici vara sau iarna. Nu exista nici un anotimp, nu exista nici macar aer, nici apa, nici copaci, nici cer, nu exista nimic. D-asta am venit aici, ca sa profit de bogatia asta de "detoate" de pe planeta voastra.

Cu geanta pe umar...

Am vazut in departare un om cu o geanta pe umar si m-am speriat pentru ca in orasele in care traim, nimeni nu a mai vazut un astfel de om de mii de ani. Sta scris in cartile noastre de istorie, mai precis in Cronica din Piele Galbena, ca ultimul om cu o geanta pe umar, a fost vazut in anul 4556, chiar inaintea razboiului cu barbarii roz. Nu stiu daca aparitia lui in zilele noastre ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare insa pentru a fi sigur voi scoate trei galeti cu apa din fantana si voi stropi cu ele cele doua straturi cu varza acra fara radacina din spatele casei. Acum sunt linistit!

Mi-e sete!

E noapte si-n intuneric imi deslusesc corpul cum doarme. Il vad cum sta acoperit, odihnindu-se. Il las in pace si ma ridic din pat pe niste picioare moi si nesigure, care se scurteaza si se lungesc dupa voia lor, indreptandu-ma catre bucatarie. Sunt cuprins de sete. Plutesc usor, dand din brate, inotand... Merg destul de incet, ca-n vis, iar cand ajung in fata canii cu apa n-o pot ridica. Trebuie sa ma-ntorc si sa-mi trezesc corpul, sa-l aduc in bucatarie si sa-l pun sa-mi dea de baut. Insa cand il vad cum doarme atat de adanc, mi se face mila si imi aman proiectul pentru dimineata, cand ne vom trezi din nou amandoi...

Castane castanii

Cand vine toamna, obisnuiesc sa adun castanele cazute pe jos din copaci. In fiecare zi, iau cu mine doua-trei castane umede si reci, pe care le bag in buzunar si le tin acolo pana seara. La finalul zilei, cand le scot afara, le gasesc lipsite de stralucire si usor uscate, de parca mi-au daruit mie toata energia si speranta continute in ele... Insa eu nu le las sa-si piarda rabdarea ci le pun in pamant pentru a-si indeplini visul... Deja nu mai vad orizontul de ramurile castanelor din anii trecuti...

Dorinte

M-am gandit ca ar fi bine sa ploua si a plouat. Sau mi-a trecut prin cap ca ar fi potrivit sa se amane filmul preferat si s-a amanat. Si durerea din picior a plecat, c-asa m-am gandit, si supararea iubitei a disparut, si proiectele au iesit exact cum imi doream, si autobuzul a venit la timp, si soarele a incalzit aerul exact cat a trebuit, si vacanta s-a derulat precum am sperat, si totul s-a-ndeplinit asa cum am zis ca as vrea sa se intample. Ce plictiseala!

Valuri

M-am dus la cumparaturi si mi-am cumparat cateva valuri. De-abia am reusit sa le bag in geanta, atat de zbuciumate erau, insa le-am luat cu binisorul, le-am vorbit frumos si le-am spus ca n-au de ce sa se teama. Cum ajungem la apa, va dau drumul, le-am spus. S-au scuzat ca au reactionat atat de violent si s-au linistit. Cat calm poate aduce un val care tocmai s-a linistit! Acum stau pe soseaua lunga cat vezi cu ochii si fac autostopul aratand cu degetul spre mare. E bine sa ai o misiune!
(imagini luate de pe blogul Reverse Road)

Muzica pe strada mea

O trupa de muzicanti a sosit pe strada mea si m-a trezit din somn. Ca sa inceteze, am aruncat dupa ei cu ce-am putut: cu apa, cu cartofi, cu miere si apoi imediat cu fulgi, cu baloane cu apa, am tras cu cornete cu ac, am aruncat cu oua, mere stricate, o pisica, 3 carnati de porc proaspeti, un pepene si vreo 7 castraveti. N-am reusit sa-i alung! In final, n-am avut incotro si am aruncat cu bani. Tare trupa! (am aflat mai tarziu ca e vorba despre Patrick Watson / Part 4 - A Take Away Show)

District 9

Extraterestrii traiesc cu noi de 28 de ani si de-abia acum a iesit muzica filmului pe CD. Mi se pare o lipsa de respect pentru rasa umana, sa tina totul secret atata timp! Si trebuie sa mai platesti si vreo 15 dolari ca sa-l poti asculta cum trebuie, sa te bucuri de niste ritmuri sensibil africane, niste viori si niste percutii tot de prin continentul negru, de prin stanga lui, mai exact... Album destul de scurt insa cu continut interesant asa ca cine pune primul mana pe el sa intre aici si sa-si spuna parerea... tot de tip african, bineinteles...

Monkey

Daca cineva va intreaba ce credeti despre maimutele din Africa, cele care inca dorm dupa ce ora 9 a sosit, sa nu raspundeti. Este o capcana! Eu am cazut in plasa, mi-am spus parerea si m-am trezit imediat in jungla, atarnat de niste liane si cu o pofta nebuna de fructe. Sansa mea a fost ca am raspuns la un concurs la radio in care mi se cerea sa spun ce cred despre situatia dezastruoasa a omenirii. Am raspuns prin cateva urlete si m-am trezit brusc iar om. Ce bine e!

Din Africa

Pentru ca n-aveam ce face si ma plictiseam, am creat in imaginatie un personaj cu care am vorbit minute in sir. L-am numit Francois Mutembe Zambizi. Si pentru ca aceasta creatie a mea traieste in Africa, m-am delectat cu povesti despre soarele fierbinte, pamant rosu, animale salbatice si banane. I-am spus si eu cate ceva despre tara mea si s-a aratat dispus s-o vada cu ochii lui. Acum trebuie sa caut tot prin imaginatie vreun ghid care sa se ocupe cum trebuie de acest personaj din Africa, caci eu nu cred c-o sa am timp...

Din alta viata, cred...

Nu de putine ori s-a intamplat sa gasesc portofele pierdute pe jos. Stiu ca nu e frumos insa eu nu le inapoiez proprietarului chiar daca stiu cine e. Si nici nu ma intereseaza ce contin portofelele respective. Tot ce vreau este sa continui sa le gasesc. E o nevoie inexplicabila cu radacini intr-una din vietile mele anterioare in care probabil aveam o nevoie bolnavicioasa de a pierde portofele, pe care nu incercam si nici nu doream sa le mai gasesc... Viata asta e tare ciudata!

La umbra

Cand am iesit afara ieri dimineata, soarele de-abia se itise la orizont iar umbra mea pe asfalt era atat de lunga incat cu greu am reusit sa ajung la munca fara sa o accidentez sau fara sa o incalcesc in vreun tufis... Spre seara, n-am mai putut s-o protejez si multi pantofi s-au grabit peste ea fara nici o scuza. Mi-a luat o ora ca s-o spal si sa ma asigur ca e din nou multumita si fericita...

Cu gat, fara gat...

Cand am intrat ieri in metrou, am vazut un om fara gat. De fapt, probabil, avea gat dar era atat de scurt incat putea fi considerat ca nu exista. Capul era, practic, lipit de trunchi. Insa nu era doar asta chestia ciudata. Cand m-am uitat in jurul meu, am observat ca nici unul dintre calatori nu prezenta vreo urma cat de mica de gat. M-am speriat putin, insa m-am gandit ca unui tip cu gatul lung ca mine nu trebuie sa-i fie frica niciodata... Norocul meu a fost, cred, ca am coborat la a doua statie caci altfel cine stie ce se-ntampla...

Lupte grele

Am avut un vis ciudat. Ma gasesc in mijlocul unei lupte, disperat, invartind sabia in toate directiile pentru a ramane in viata. Trebuie sa rapun si sa ma feresc de fiecare om din jurul meu. Este momentul in care devin un animal, o fiara ranjind si urland in fata oricarei amenintari. Deodata, simt durere in picior, o sageata ma strapunge. O alta imi juleste bratul. Cad in iarba noroioasa si rece. Incerc sa ma ridic insa e prea tarziu, o sabie ma patrunde si ma tintuieste locului. Astept pana imaginea se intuneca si ma trezesc. Am scapat...

Motan somnoros

Se intampla de multe ori sa ascult muzica cu motanul ghemuit langa mine. Insa mie nu-mi convine chestia asta deoarece atunci cand motanul adoarme, cand il impresoara niste inceputuri de vise, urechile lui absorb muzica pe care as dori eu s-o ascult. Totul se aude din ce in ce mai incet in jurul meu, pe masura ce motanul se adanceste in somn. E inutil sa maresc volumul... S-a intamplat odata sa viseze atat de tare incat nu se mai auzea nici un sunet, moment in care s-a trezit brusc din cauza linistii...

Potter Harry

De dimineata, cand am iesit din metrou, l-am intalnit pe Harry Potter. L-am urmarit pana a disparut intr-un nor de stele magice, probabil s-a grabit sa scape de eventualii urmaritori... Apoi, spre pranz, in tramvai fiind, l-am revazut. Se certa cu controlorul fiindca n-avea bilet. Ca sa evite o situatie neplacuta, si-a folosit din nou bagheta magica si s-a facut nevazut. Spre seara, aceeasi poveste. Il vad la coada la pateuri cu branza, scotocindu-se prin buzunare dupa ceva maruntis. Cand si-a dat seama ca nu are nici un ban, a disparut. Desi stapaneste destul de bine arta magiei, cred ca e un copil destul de chinuit...!

Combinatie

De obicei nu postez imagini cu masini pe blogul asta, pentru ca nu vreau ca traficul pe el sa creasca la cote ametitoare. Le-am pus totusi pentru ca-mi place cum se asorteaza culoarea masinii cu cea a ochilor gandacelului ce sta pe clopotnita bisericii. Intr-adevar, o combinatie unica si nemaintalnita...

Howl's moving castle...

Cand is cu oile la pasune, totul verde-n jur si-i liniste, imi place nespus sa privesc animeuri japoneze. Apai, io stiu ca asa se numesc ele, insa nu stiu de unde vin de fapt si cine le-a facut. Si mai ales, nu-nteleg o iota din ce spun personajele colorate de se agita pe ecran. Insa muzica care vine odata cu imaginile, e minunata... Singurul lucru ce ma necajeste este ca, uneori, mai pleaca brambura cate-un miel, si trebuie sa ma intrerup si sa ma duc sa-l aduc indarat... in rest, branza dulce si lana!

Drum bun!

Am observat ca se intampla un lucru foarte ciudat de la un timp pe planeta noastra. Unde exista un drum, exista si o bicicleta lasata pe marginea lui. E a nimanui si apare spontan odata cu terminarea drumului. E un fel de concluzie sau o semnatura, o dovada si o asigurare ca drumul e gata. Daca te nimeresti atunci cand apare, e a ta! Insa apare intotdeauna intr-alt loc asa ca atunci cand drumul e pe cale de a fi terminat, ia-o usor de-alungul lui si tine ochii deschisi si mari cu speranta ca la sfarsitul serii te vei intoarce acasa pe doua roti...

Shadow Man

Am petrecut cativa ani in chip de umbra, si pot sa spun ca a fost o perioada foarte interesanta.
Daca unii dintre voi ar crede ca lumina soarelui mi-era cel mai mare dusman... ei, bine, v-ati insela. Dimpotriva, cand razele lui bateau cel mai tare, eu eram cel mai puternic, dar eram oarecum lipsit de libertate. Trebuia sa stau lipit de vreun stalp sau, cand se deschidea vreo usa, trebuia sa fiu prezent acolo. Noaptea, insa, incepea adevarata viata. Libertate totala, distractie si petreceri pana dimineata, cand ma alaturam din nou vreunui obiect care avea nevoie de o umbra. Trebuia sa-mi castig existenta cumva!

Pisica alba pe carare...

Mergand pe o poteca pietruita am ajuns la o casa din lemn alb unde m-astepta o pisica la fel de alba. Mi-a vorbit si mi-a spus s-o apuc spre vest, catre mare. Acolo, a continuat ea, voi gasi o poteca pietruita pe care sa merg pana dau de o casa alba. Ce voi face atunci, voi afla de la o pisica alba care-mi va indrepta pasii catre mare si catre o poteca pietruita... Asa am facut si tot ce-am obtinut au fost o mare ameteala si o cumplita durere de cap.

Pastile

Uneori am nevoie sa iau pastile pentru ochi, de fapt, niste vitamine venite tocmai din America. Chestia ciudata este ca atunci cand le iau, vad lucrurile ca la New York. Mi se intampla la fel si cu aspirinele de la Bayer, parca traiesc in Koln. Ca sa-mi revin din calatoriile astea iau repede un antinevralgic facut la noi. Imediat ajung in Braila, unde e o plictiseala de nu mai stii de tine, insa e mai bine decat in America: inghetata e mai ieftina...

O noua numerotare

Vreau sa inventez un nou sistem de numerotare, sa uit de cifrele pe care le cunoastem cu totii astazi. Dupa ce arunc cu banii in stanga si-n dreapta pentru tot felul de plati, sper sa-mi ramana mai multi decat imi raman in prezent. Iar noul meu sistem se va dovedi eficient si altfel: voi putea manca mai multe fripturi grele in sos decat o fac acum pentru ca le voi numara altfel, si voi face rost de mai multe plicuri Whiskas pentru motanul meu. De fapt, cu noua numaratoare, nu mai stiu exact cati motani am...

Despre o pisica...

O pisica doarme langa mine. Ea ar putea afirma, dimpotriva, ca un om doarme langa ea, ceea ce n-ar fi complet neadevarat. Insa avand in vedere ca eu muncesc si-i aduc de mancare in fiecare zi, avand in vedere chestia asta, trebuie sa accepte ca ea doarme langa mine si nu eu langa ea. Insa azi e ziua ei, asa ca o s-o las sa zica ce vrea ea, si anume ca eu dorm langa ea si nu invers...

Gogosi

Cateodata, mi se face o pofta nebuna de gogosi. Dintr-acelea roscate, incolacite si cu zahar pudra presarat peste ele. Nici nu stau prea mult pe ganduri, trag repede o haina pe mine si ma duc, val-vartej, la gogoseria din apropiere. Cer 3 gogosi si ofer, in schimb, 3 lei. Le primesc si le simt prin punga in care stau, calde. Ma grabesc spre casa si cand ajung le devorez pe nerasuflate. Apoi, ma intind multumit langa calculator, de unde va scriu aceste randuri... Voi ce faceti cand vi se face o pofta nebuna de gogosi?

Zumzet cristalin

Sunt aproape adormit si-n linistea noptii aud un tantar. Zumzetul caracteristic reprezinta o amenintare in fata careia somnul se retrage brusc. Ochii-mi devin mari, auzul mai ascutit, muschii se revigoreaza instantaneu iar procesele din organism se pun pe data in miscare: este o situatie limita. Suntem acum singuri in intuneric, asteptandu-ne unul pe celalalt. Nu conteaza marimea, conteaza doar intentia. Am pornit la vanatoare, fiecare cu metodele si experienta lui. Insa stiu ca daca are rabdare, o sa castige pana la urma. Noi oamenii suntem atat de fragili in fata oboselii... La un colt de intuneric, imi intalnesc somnul pierdut care sare rapid la gat ca o felina. Ma insfaca si ma las dus pe meleaguri de vis. Am pierdut lupta, imi merit soarta... Tantarul are acum drum liber sa faca din mine ce vrea. Ultimul gand de care-mi aduc aminte este ca dimineata va trebui sa am grija de trupul sfartecat, cum am facut, de-altfel, de atatea ori...

Cat mai multe facturi...

Mai nou, sunt un impatimit colectionar de facturi. Am deja facturi de la o multime de oameni si firme. Le pastrez aranjate frumos intr-un album special construit de mine, care le protejeaza de inghetul antarctic, de caldura desertului si de umezeala excesiva a oceanului planetar. In fiecare sambata, adaug colectiei facturi noi aparute in timpul saptamanii. Imi salta inima de bucurie cand le vad pe toate adunate si ordonate... Pot afirma fara exagerare ca imi sunt cele mai bune prietene. Cand deschid albumul ajung pe data intr-un univers magic, in care albul foilor si caracterele de diferite culori si forme, creaza o lume de poveste. Dupa ce-am inchis albumul nu urmeaza un moment de tristete pentru mine, cum multi ar crede, ci unul de intensa bucurie: urmeaza o noua saptamana de adunat facturi...

Pedala roz

Multe am vazut la viata mea insa o pedala de bicicleta abandonata, nu. Avea chiar si surubul de prindere in stare foarte buna... Cand am vazut-o asa plictisita si fara scop, am luat-o de-o aripa si am dus-o acasa unde, ce sa vezi, s-a imprietenit cu o galeata din plastic de care s-a atasat imediat. A fost dragoste la prima vedere. Acum, ca sa duc galeata pana la robinetul din fundul curtii trebuie sa pedalez vreme de 5 minute pentru dus si 10 minute ca sa ajung inapoi acasa... Grea viata!

In picioarele goale...

Imi place sa merg pe jos cu picioarele goale, sa simt energia care emana din pamant. De fapt, nu sunt primul sau singurul om care are o asemenea placere. Mai mult ca sigur sunt sute de milioane de oameni carora le place sa se deplaseze in felul asta. Afirm ceea ce-mi place doar pentru ca vreau sa-mi apara numele intr-un eventual recensamant facut pe tema asta...

Verdeata

Daca nu reusesti sa-ti inchipui cum te-ai fi simtit daca ai fi fost un melc, iata, iti vin imediat in ajutor si-ti pun aici niste imagini cu verdeata. Ca sa-ti faca pofta...

In biblioteca

De fiecare data cand caut o carte nu o gasesc. In schimb, dau de toate cartile de care am avut nevoie in trecut si pe care, cand le-am cautat, nu le-am gasit. Cu siguranta, daca rascolesc putin biblioteca intr-o zi din viitor, ma pot intoarce si gasi cu precizie elvetiana cartea de care am nevoie astazi. Insa daca tot am puterea sa calatoresc in viitor, cred ca ar fi indicat sa folosesc aceasta sansa si sa aflu daca pretul painii va ramane la fel sau nu...

Langa copac

Stau asezat langa un arbore inalt si des. Stau la umbra lui si nu-mi mai trebuie nimic altceva. Atat vreau pe lumea asta, sa stau aici, linistit. Insa oamenii se uita ciudat la mine si ma-ntreaba de ce stau singur. Nu le raspund. Nu mai cunosc graiul lor de mult timp, acum doar frunzele-mi spun povesti. Si e mult vant in aer...

Ocean

Mi s-a spus ca exista Oceanul si am inceput sa-l caut. Mi s-a spus ca voi ajunge la el cand vantul umed imi va raci fata, nisipul si scoicile imi vor rani talpile si cand caldura soarelui imi va face trupul moale si fara vlaga. Atunci, si numai atunci, voi sti sigur ca am ajuns acolo unde incepe cu adevarat viata...

Despre maimute

Daca cineva vrea sa afle mai multe informatii despre maimute, trebuie sa stie de la bun inceput ca nu se pot afla niciodata mai multe informatii despre maimute. Si asta pentru simplul fapt ca, atunci cand vrei sa afli mai multe informatii depre maimute, se gaseste una care sa nu fie prezenta si care, prin simpla absenta, strica toata atmosfera. Dreptate si fratie!

Raspunsuri

Eu am raspunsurile la toate intrebarile tale. Ti le pot da oricand. Vreau in schimb toate raspunsurile la intrebarile mele. Pana la urma, vom afla fiecare raspunsurile, care, nu ma-ndoiesc, vor fi aceleasi. Insa e periculos caci odata ce-am aflat toate raspunsurile, viata asta isi pierde tot farmecul si nu mai poate fi traita. Poate doar greierii sa ne mai ajute...

Abonamentus

Mi-am luat abonament unic pentru metrou si autobuz. Si sunt extrem de fericit. Am asteptat atatia ani momentul asta. Cand ma urc in autobuz sunt mereu cu zambetul pe buze iar atunci cand apar controlorii imi vine sa-i imbratisez pe toti. Ii invit din priviri sa-mi ceara abonamentul, iar daca nu o fac, am cateva stratageme prin care sa le atrag atentia. Si-mi iese de fiecare data. Intr-un final, le arat abonamentul, ne salutam respectuos si uneori legam chiar scurte prietenii. Trebuie sa recunosc ca traiesc niste clipe minunate zi de zi in drum spre serviciu...

Traiam odata intr-un vis

Traiam odata intr-un vis. Am crescut acolo, am invatat sa traiesc si m-am chinuit o viata intreaga. Spre sfarsitul vietii, dupa ce am citit o multime de carti sfinte, am devenit mai intelept si am inteles ca viata pe care o traiam nu era cea reala si ca atunci cand va veni clipa ma voi trezi la adevarata aventura a fiintei mele. Si s-a intamplat! M-am trezit! M-am trezit in viata asta in care din nou, astept si invat despre lumea promisa. Cred ca rabdarea e cea care il defineste cel mai bine pe om...

In vacante...

N-am mai fost de mult timp la mare. Si mi-e dor de ea. Nici acum nu sunt la mare, insa cum voi ajunge acolo, ma voi gandi imediat ca n-am mai fost de mult timp la munte. Asa am sa fac. Si-mi va fi dor de el. Si-mi voi da seama ca m-am dus degeaba la mare caci tot ce voiam era sa ajung la munte si sa spun, pe peronul garii fiind, ca n-am m-ai fost de mult timp la mare. Si cand ma voi intoarce acasa din cele doua excursii, ma voi simti nefericit caci sunt acum un om fara scop si fara vise...

Cafea

Am fost invitat de trei ori la o cafea pentru ziua de maine. In trei locuri diferite si-n acelasi timp. Cum sa fac? N-as vrea sa pierd o cafea si sa beau in schimb... cafea. Mai ales ca-n al treilea loc de intalnire, este cafea din belsug. Nu stiu acum unde primesc si corn. Mi-ar placea un corn la cafea. N-am mai mancat de mult un corn la cafea. Insa daca stiu sigur ca primesc corn, nu pot sa spun acelasi lucru despre cafea. Daca in timp ce beau cafea se da in alta parte cafea...?! (imagini luate de aici)

La metrou II

Astazi, in metrou, am vazut cum lumea se imbulzea sa se aseze pe scaunele neocupate. Am ras de ei, mai intai incet, apoi in hohote iar mai tarziu atat de tare incat cei din apropiere s-au speriat si au facut loc in jurul meu. Brusc, m-am repezit si am ocupat un scaun de langa geam, caci imi place tare mult sa privesc pe fereastra. Am castigat!

In padure

In padure m-am dus odata fara sa vreau. Intr-o deasa padure, mai mult intuneric verde decat lumina. Sa ies n-am mai reusit din ea niciodata. Pe muschiul umed si rece m-am asezat si m-am trezit arbore. Ma gandesc acum doar la soare si ploaie...

Pentru copii

Daca te trezesti ca n-ai ce jucarie sa-i oferi copilului tau sau mai bine fii sincer si admite ca nu mai ai TU cu ce sa te joci, foloseste solutiile oferite de saitul de mai jos. Acum poti fi din nou fericit! Insa nu te juca si cu focul in acelasi timp... Ai de ales intre cele mai frumoase jucarii si le poti folosi in pauza dintre sedinte, inainte de salariu sau cand astepti metroul sau tramvaiul. (iata si linkul, aici).

Terminator 33

Eu sunt, ca sa fiu sincer, un terminator. Am fost trimis din viitor cu o misiune clara. Insa m-am plafonat si mi-am uitat indatoririle cand am dat de cozile de la taxe si impozite, de certurile cu vecinii, de inghesuiala din metrou si din autobuz, si mai ales, din cauza pretului crescut la ulei. Timpurile astea m-au terminat. Acum singura mea misiune este sa-mi pot tine lucioase partile metalice si atat de fragile ale fiintei mele. Grea misiune!

In vis

Noaptea trecuta, in vis, simteam ca trebuie sa cumpar pasta de dinti. Nimic mai simplu, mi-am zis, am deschis fereastra, am intins aripile, si mi-am executat zborul prin aer pana la magazinul din apropiere. Am planat usor dupa care am realizat o aterizare perfecta, remarcata si aplaudata de un grup de fete blonde aflat in zona. Multumit ca totul mergea bine, dau sa intru in magazin insa, spre surprinderea mea, era inchis. Vanzatorul inca mai bantuia treaz prin realitatea in care ma trezesc de obicei dimineata...

Time

Eu in viitor o sa ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut in trecut, iar acum ma gandesc la lucrurile pe care le voi face in viitor. In concluzie, nu voi face nimic, nici acum, nici in viitor. Singurul lucru care ma face sa ma simt cat de cat mai bine este sa ma gandesc in trecut la prezent. Insa si aici gresesc, pentru ca ajuns din trecut in prezent, ma voi teleporta cu gandul imediat in viitor, luand totul de la capat. Cam incurcat, nu-i asa? Nici eu n-am inteles.

3 imagini roz

Scoarta de copac, pisic si gandac. De-atat am fost in stare... Restul, doar pentru abonati!