La multi ani!

Vreau sa-i salut pe toti cei care au contribuit la realizarea acestui blog, sa-i felicit si sa le multumesc pentru sprijin si sa-i asigur ca, indiferent de amploarea crizei mondiale, nu-i voi concedia niciodata. La multi ani!

Cea mai frumoasa postare

Am fost intrebat intr-o emisiune cum arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu. Am raspuns pe loc: este bruneta, cu parul potrivit de lung, cu ochii verzi si pielea alba si trupul subtire, iar cand paseste, parca pluteste. Asa arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu.

Dungi

Sunt obsedat de dungi. Nu-mi plac. Poate parfumul lor prea puternic sau liniile lor perfecte ma deranjeaza. Sau faptul ca nu au capat si se tot duc imi provoaca o stare ciudata. Nu stiu cum as putea scapa de problema asta. Poate doar daca as adopta cateva. Daca le-as creste de mici, participand la educarea lor, poate as deveni chiar mandru de ele... Cred ca asta e solutia... Voi ce credeti, copii?

Trebuie sa refac

Trebuie sa refac ce-am facut ieri si alaltaieri si ceea ce voi face maine trebuie sa refac. Trebuie rafacut totul. Insa nu ma voi opri aici... Voi reface si ceea ce refac azi, si ce voi reface maine. Si chiar si ceea ce am re-refacut azi voi re-reface maine. Insa nu ma voi opri aici... Voi cobora adanc in trecut si voi des-face dorinta de a reface lucrurile. Si-apoi ma voi opri... Asta daca nu voi reface din nou lucrurile...

Iarna geroasa

Am trait odata o iarna atat de geroasa si friguroasa, cu temperaturi atat de scazute, incat, la un moment dat, cand n-a mai putut suporta, s-a transformat brusc in vara. O vara frumoasa desi foarte calduroasa, cu soare incredibil de fierbinte. N-a tinut mult insa si am ajuns din nou de unde am plecat. Intr-o iarna geroasa in care astept sa scada iar temperatura pentru o clipa de caldura...

Scriu

Scriu, si cand scriu ma gandesc. Iar in timp ce ma gandesc, desenez ceva pe o foaie. Si pe masura ce desenul capata forma, sorb dintr-o ceasca de cafea. Si cand beau, privesc in acelasi timp pe fereastra. Si ma gandesc ce minunat ar fi sa pot scrie ceva...

Namae...

M-am gandit sa-mi schimb numele. Sa ma numesc altfel sau sa nu ma mai numesc deloc. Incepand din noaptea cu luna plina, daca vrei sa te referi la mine spui: Vant in plete sau Pana rosie de vultur. Ori Coada de vulpe sau Pasul pisicii. Cantec de apa sau Strop de noapte. Sunet de piatra, Fir de nor sau Sidef de scoica. Iarba din nord, Colt de urs ori Pasul zapezii. Cam atat, deocamdata. Daca le rostesti pe toate si nu raspund inseamna ca ori dorm ori sunt plecat la vanatoare... De unde o sa ma-ntorc, probabil, cu niste mere...

Mi-e hungry

Nu stiu ce-i cu mine dar cateodata mi se face foame. Si am fost invatat ca lucrul asta e destul de rusinos si nu e indicat sa-l afirmi in public. Trebuie tinut doar pentru tine. Asta am si facut. Am ascuns lucrul asta ani de zile insa ma gandesc sa rup tacerea. Lumea s-a schimbat, acum circula alte idei iar tendintele sunt incurajatoare. Afirmatia mea va fi primita altfel acum. Doar faptul ca ma gandesc sa spun totul ma face sa ma simt mai bine, sunt oarecum fericit. Iar fericirea asta ma umple si-mi da o senzatie de indestulare. Sunt ghiftuit...

Scriitura...

Cand am inspiratie, scriu pe blog. Si se intampla destul de rar sa am inspiratie. Am scris in total vreo 20 de subiecte cu ajutorul inspitatiei. In rest, toate celelalte subiecte nu sunt altceva decat dialogurile mele cu Kiki, motanul meu, cand ne intalnim dimineata in bucatarie sub o raza de soare si la o ceasca de cafea - eu - si un plic whiskas cu vitel - el. Cald si fara zahar.

Lume minunata...

Eu imi doresc o lume in care toti oamenii sa se iubeasca intre ei, o lume in care sa domneasca buna intelegere si respectul. Daca nu se poate, macar sa fie respect intre noi. Daca nici asta nu se poate, macar sa auzim mai putin de 10 injuraturi pe zi. Daca nici chiar asta nu se poate, doar sa nu fim loviti asa tare cu pumnii iar daca nici asta nu se poate, macar sa fie deschis non-stop la ShopGun. Macar atat si as fi fericit...

Obositor...

Am facut multa treaba si sunt obosit, din nou... Atat de obosit incat simt o energie ciudata care-mi trece prin corp. O energie atat de puternica incat ma pune si mai mult in miscare, desi eu vreau sa ma opresc, sa ma odihnesc. Dar nu, nu se poate... Trebuie sa merg mai departe, sa muncesc mai mult si sa obosesc mai mult. Probabil ca atunci cand voi fi mort de oboseala, voi deveni energie pura pusa pe treaba la modul absolut. Si-atunci sa vezi ce se va-ntampla cu planeta Pamant...

The Baron

Piter.
My Lord!
Piter.
The Atreides will be leaving Caladan soon, Baron, and I have here your answer from Duke Leto.
What does Leto say, Piter?
He wishes to inform you that Vendetta - as he puts it, using the ancient tongue, the art of Kanly - is still alive. He does not wish to meet or speak with you.
I made my peace gesture... the forms of Kanly have been obeyed.
As you instructed me, I have enlightened your nephews concerning my plan t...
My plan!
The plan to crush the Atreides. Feyd, Rabban... go quietly... no other great house of the Landsraad must ever know of the Emperor's aid to the Baron. The entire Landsraad would turn against the Baron and the Emperor.

Put the pick in there Pete And turn it round real neat.
You're so beautiful my Baron Your skin, love to me Your diseases lovingly cared for For all eternity.

I will have Arrakis back for myself... he who controls the Spice, controls the universe... and what Piter didn't tell you is we have control of someone who is very close to Duke Leto. This person... this traitor... will be worth more to us than ten legions of Sardaukar.
Who is the traitor?
I won't tell you who the traitor is or when we'll attack. However, the Duke will die before these eyes and he'll know... he'll know... that it is I - Baron Vladimir Harkonnen - who encompasses his doom.

Eyes without a face...

Exista o inteligenta care ne urmareste clipa de clipa si observa toate prostiile pe care le facem. Daca avem mintea deschisa si suntem indeajuns de atenti, o putem observa. Insa nu trebuie sa aratam ca i-am detectat prezenta caci se supara si nu mai apare timp de circa o saptamana. De obicei ii trece mai repede supararea pentru ca-i place sa se amuze privindu-ne cum ne bagam singuri intr-o multime de situatii si cum ne facem de ras incercand sa iesim apoi basma-curata din ele... (imagine luata de aici)

Leto

Thufir Hawat has served House Atreides for three generations.... He swears you are the finest student he's ever taught. Yueh, Gurney and Duncan say the same.... It makes me feel very proud...
I want you to be proud of me.
I'll miss the sea... but a person needs new experiences... they jar something deep inside, allowing him to grow. Without change, something sleeps inside us... and seldom awakens... The sleeper must awaken.

Prezent

Viitorul il cunoastem caci deja l-am imaginat. Pe tot. Cand vrem, ne gandim la el si-l avem. La fel se-ntampla si cu trecutul, il tinem in minte pe tot si nu ne trebuie decat o culoare, un sunet sau un parfum pentru a-l aduce in prezent. Iar prezentul, saracul, nu-si poate trai viata lui de prezent deoarece noi, ori suntem prea legati de trecut si-l aducem tot timpul langa noi, ori nu mai avem rabdare si anticipam lucrurile. Cred ca prezentul se simte la el acasa doar pe la negrii din Zambia, cei cu pene in jurul braului.

Deasupra

Eu pot sa levitez. Am puterea asta acum. Levitez cam peste tot pe unde se poate si dupa cum imi permite programul. Daca stau mai mult de doua minute la o coada la magazin, deodata ma ridic deasupra solului si raman asa pan-ajung la casa. La fel se intampla si-n metrou sau in autobuz. Nu-mi pasa ca lumea rade de mine si ma gaseste amuzant sau ca ma trag copiii de pantaloni ca sa revin pe sol. Eu cred ca fac bine ce fac si asta mi-e suficient.

Suvite-n vant

Meteorologii au recomandat ca maine toate fetele sa poarte parul lung si negru in vant. Cu cat mai negru si cu cat mai lung, cu atat mai bine. Iar poimaine, sa-l tina strans la spate din cauza ploii. Preferabil, cat mai strans. Raspoimanie, trebuie lasat din nou in vant, insa doua suvite langa ureche trebuie adunate cu un snur de culoarea girafei pitice. Bucurati-va de aerul cald, proaspat sosit din continentul negru!

Ieri, in India...

Nimeni nu mi-a spus ca ieri, in India, a plouat pentru prima oara. Nici nu credeam ca e posibil la cat de mari cresc elefantii acolo. Cu noua informatie acumulata mi-am revizuit viata si am decis ca nu merita sa mai merg pe calea deschisa de catre samuraii din legenda, nu de alta dar nici metalul extras pentru otelul sabiilor lor nu mai e atat de pur precum a fost odata.

C.U.B.

Cuburile! Imi plac cuburile! Atat de mult incat am adunat cat de multe am putut si le-am pus pe toate intr-o cutie rotunda. A trecut ceva timp si colectia mea de cutii rotunde pline cu cuburi s-a marit. Acum am atat de multe cutii rotunde pline cu cuburi, incat, ca sa le organizez mai bine, le-am pus in cutii triunghiulare. Si-s atat de multe cutii triunghiulare pline cu cutii rotunde pline cu cuburi, incat de-abia mai am loc de ele in cubul in care locuiesc. Acum, cercul s-a inchis!

Calatorii interstelare

In viitor, pe tot parcursul calatoriilor interplanetare, oamenii vor dormi in mici patuturi etanse pentru ca la sosire sa se trezeasca tot atat de tineri precum au plecat. Daca va fi sa plec si eu, voi comanda un pat special cu anumite particularitati, de exemplu: patul trebuie sa fie destul de larg sa ma pot intoarce si suci pe ce parte vreau eu, sa nu aiba colturi sau margini in care sa ma lovesc, sa fie foarte moale, cu puf de gasca de angora. Apoi, trebuie sa aiba un loc special pentru ciocolata, carti si muzica, unul pentru minifrigider, pentru fructe proaspete si pentru apa minerala si inca un loc mic pentru PSP. Numai in conditiile astea o sa plec... Altfel, nu!

O planta

Am in casa o planta cu frunze grase care nu-nceteaza sa faca fotosinteza. Nu stiu ce are insa toata ziua asta face. Transforma razele soarelui in energie fara nici o nerusinare, chiar sub vazul lumii care trece prin fata geamului. I-am mai schimbat locul insa fara succes. Oriunde-as aseza-o, ea face ce stie mai bine. Si e destul de incapatanata, asta am observat. Nu-mi ramane decat s-o las sa faca ce vrea, pana la urma cine sunt eu sa-i spun ei ce sa faca? Oricum e cunoscut faptul ca plantele sunt independente si daca nu te porti frumos cu ele, se duc la cine vad cu ochii...

Comunicare continua...

Eu stiu ca Divinitatea a creat totul si creeaza in continuare fiecare zgomot pe care-l auzim, fiecare culoare si fiecare miros. Ele nu exista in sine, independent. Trebuie recreate mereu si mereu pentru fiintele care le observa. Asa ca, atunci cand vizionez un film, il pun pe Dumnezeu la treaba, sa-mi ofere imagine cu imagine, pe un ecran, aventura ceruta si asteptata. Fiecare mancare pe care-o am in fata, trebuie sa aiba gustul stiut, recreat identic sau cu mici modificari, mereu si mereu. Astfel ca, niciodata nu sunt singur ci vorbesc neincetat cu El. Si El imi vorbeste mie. Imi ofera senzatia, informatia, analiza si concluzia. De fapt, le simtim impreuna. Si ma simt bine avand certitudinea ca e tot timpul langa mine...

Plimbare fortata...

Picioarele mele nu m-au mai ascultat astazi. Au facut ce-au vrut. Desi le-am spus ca sunt in intarziere, ele si-au vazut de treaba lor. Si nu puteam face nimic, doar sa ma tin dupa ele. Am mers prin locuri prin care nu mai trecusem de mult, prin locuri in care s-au simtit ele bine. Am ajuns prin magazine de pantofi (noroc ca n-aveam bani la mine!), prin parcuri cu iarba moale si chiar pe la cinema, unde rula un film de arta cu o multime de sireturi. Spre seara, epuizate, mi-au cedat controlul si cand am ajuns acasa le-am apostrofat pentru nesupunere. Dar nu m-am suparat pe ele...

Ciudatenii..

Se-ntampla o chestie ciudata cu mine: am inceput sa materializez cartofi. Cate unul, pe rand. Si asta ar trebui sa fie un lucru bun numai ca, pentru fiecare cartof pe care-l materializez, trebuie sa se dematerializeze 100 de alti cartofi de pe mesele copiilor din Africa. Orice lucru bun are si aspectele lui mai putin corecte... Mi-e foame!

As vrea sa scriu ceva...

As vrea sa scriu ceva pe blog insa n-am timp. Sunt foarte ocupat la serviciu. Adica, la serviciu sunt foarte ocupat. Si n-am timp deloc sa scriu pe blog. Pe blog n-am timp sa scriu. Desi as vrea. As vrea sa scriu ceva pe blog insa n-am timp. Si asta pentru ca sunt foarte ocupat. La serviciu sunt foarte ocupat si n-am timp sa scriu pe blog. Desi as vrea...

Cercul cartii

Am inceput sa citesc o carte in ale carei pagini am gasit o referire la alta carte. Imediat, am cautat acea carte si in ea am gasit o trimitere catre un volum cu coperti verzi pe care l-am gasit cu usurinta. Nu l-am tinut insa mult in mana caci, imediat cum l-am deschis, am gasit o notita despre o lucrare interesanta care mi-a atras atentia si pe care am cumparat-o numaidecat. Bani aruncati! Primele pagini citite m-au trimis catre alte pagini pe care, la fel ca precedentele, nu le-am citit in totalitate. Singura mea speranta este sa gasesc o carte care sa faca trimitere la primul volum de la care a pornit aceasta mare calatorie, si care sa inchida cercul. Asta, ca sa dorm si eu linistit.

Moromete

- Ba, io-ti spun, da' sa nu ma-njuri dup-aia daca n-o fi adevarat. Am auzit de la ala a lu' Catanoiu.
Baietii aia-i dumitale sunt intelesi intre ei sa fuga de-acasa. Achim nu se mai intoarce cu oile de la Bucuresti.
- Nila, Nila! Achime, Achime! Paraschive, Paraschive!
- Eu nu cred sa fie adevarat? O fi mintind ala a lu' Catanoiu...
- Baietii mei, Scamosule... baietii mei e bolnavi. Sa fuga ei de-acasa? De ce asta?
Ce, nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta libertate le-am lasat.
Ce, daca veneau la mine si-mi ziceau: Ba, noi vrem sa fugim de-acasa, i-as fi oprit?
De ce sa fugiti, le-as fi spus, ce, incet nu puteti sa mergeti?

Ia-o la dreapta, dupa semafor!

Eu tin mai mult la mana mea dreapta decat la cea stanga pentru ca mana dreapta ma ajuta intotdeauna mai bine decat cea stanga. Si piciorul drept imi este mai pe plac din acelasi motiv. Si ochiul drept vede mai bine si in culori mai aprinse. Insa nu-mi place deloc urechea mea dreapta pentru ca este atat de sensibila si aude toate porcariile pe o distanta de 200 de metri. Cred ca o s-o dau la schimb pentru inca un ochi sau inca vreo doua degete pentru mana dreapta. Asa m-am gandit sa fac...

Dungi dungate

M-am intalnit in jungla cu un tigru caruia i-am propus sa-mi vanda dungile de pe blanita. Nu a fost prea interesat dar pana la urma a cedat. Eu cred ca argumentul care l-a facut pe tigru sa accepte propunerea mea nu a fost suma implicata, destul de consistenta dealtfel, ci faptul ca, daca nu-si valorifica dungile, ii vor fi furate, mai devreme sau mai tarziu, de catre maimutele foarte mici de copac care fura dungile tigrilor cand acestia dorm. Asta este ocupatiunea lor principala si se pricep al naibii de bine! Acum sa vad unde vand eu dungile astea de pe blanita tigrului...

Fuga roz

Am alergat azi dupa autobuz si, cand am ajuns in dreptul usii si eram pe punctul de a intra, m-am revazut alergand dupa acelasi autobuz si din nou, cand sa intru, m-am trezit fugind iar dupa el, incercand sa-l prind. Faza s-a repetat de cateva zeci de ori si in cele din urma am urcat. Insa trecuse atata timp incat era vremea sa ma intorc acasa, asa ca am coborat la prima statie teribil de obosit...

Trecut glorios

Mi-au trebuit mii de ani ca sa ajung aici, sa vad lucrurile asa cum le vad acum. Stiu ca am multa istorie in spate caci, dupa cum observ, in viata progresele sunt mici, sunt lente si costa mult. Si nu cred ca evolutia mea, atat cat este ea, s-a realizat in anii astia care au trecut de cand am facut ochi pe lumea asta, ci doar o parte din ea. Si daca vreau sa-mi amintesc ce-am facut in trecut, ma vad ucis in lupte disperate, spanzurat de nenumarate ori, lovit de traznet, inecat, ars, muscat de urs, de sarpe si de lup. Insa nu trebuie sa privesc doar partea intunecata ci ma indrept catre lumina: si eu am ucis in lupte disperate, am spanzurat, am dat foc si am ucis o multime de animale. Chestia este ca toti care mi-au facut rau in trecut, precum si toti cei pe care i-am chinuit la randul meu, sunt aici, cu mine, astazi. Si ii vad si ii salut zi de zi pe strada. Oare cati dintre ei sunt copiii mei?

Cum vrea muschii nostri...

Eu imi misc mana si degetele si observ ca m-asculta. Fiecare miscare, oricat de fina ar fi ea, este executata cu cea mai mare precizie. Fiecare fibra musculara pune umarul pentru a duce la bun sfarsit porunca ideii-gand. Lucrurile se-ntampla atat de repede incat nici nu ajungem sa constientizam procesul. Iar daca mai si exersam si ne antrenam putin, miscarea incepe, incet-incet, sa preceada gandul. Ajungem astfel sa facem miscarea inainte de a o gandi. De fapt, nici nu o mai gandim, caci nu mai e necesar. Si-ajungem astfel doar niste miscari fara scop, ciocnindu-ne unul de altul pe strada.

Hate

Pe la ora 7 in dimineata asta, m-am trezit din somn si am realizat ca urasc. Dar nu uram asa, oricum, ci cu cea mai mare intensitate, uram totul in cele mai intunecate culori si-n cele mai zgomotoase sunete. Cum miscam putin ochii in stanga, uram, iar cand ii miscam in dreapta, uram si mai tare. Si cu trecerea timpului, ura se accentua. Nu stiam unde o sa ajung, ce-o sa se-ntample cu mine, m-am panicat si-n timpul asta ura era cu mine, crescand. M-am bagat din nou in pat si m-am trezit dupa o jumatate de ora senin si cu pofta de viata... Ura disparuse. O trimisesem sa m-astepte intr-un vis pe care l-am uitat.

Omul uita multe lucruri...

Omul e foarte ciudat. Uita multe lucruri. De pilda, uita ca are ochi si mai uita ce bucurie inseamna sa vezi. El stie ca ochii lui sunt acolo, undeva deasupra nasului, si cu informatia asta el e multumit. Si mai uita ce-nseamna sa simti un parfum discret. Sau sa auzi sunetele din jur. Si de simtul gustului uita, si nici nu se concentreaza suficient cand atinge lucrurile din apropiere. Daca-ar incerca sa fie mai constient macar de cateva dintre simturile astea ale lui sau macar de unul dintre ele, ar ajunge undeva pe planeta Jupiter, cred...

Mai nucleic decat altele...

ADN-ul meu este foarte dragut. Imi place cum se-mbraca si ce glume face, ador cum se-ncolaceste el cu gratie si cum schimba vitamine si minerale cu mediul ambiant. De fapt, toata lumea il iubeste, este un ADN de care te indragostesti usor si care cu greu mai poate fi uitat. Odata ce l-ai vazut simti dragoste la prima vedere. E intr-adevar unic. E mai nucleic decat altele...

Plictiseala

Omul fuge de plictiseala. O uraste! Face tot ce-i sta in putinta sa scape de ea, sa nu fie prins in plasa ei cea deasa si gri din care cu greu se poate iesi. Ce nu stie omul insa este ca solutia de a scapa de plictiseala ii este la indemana: trebuie doar sa patrunda mai adanc in ea. S-o lase sa il inconjoare, sa se lipeasca de el, sa il stranga si, cand aproape nu va mai putea respira de stransoarea ei, il va elibera si-i va oferi adevarul vietii. Trebuie doar sa-si doreasca sa reziste...

Soulmate

Eu cred in suflete pereche. Inca nu l-am gasit pe al meu, inca n-am gasit-o, insa stiu sigur ca exista pe undeva, cautandu-ma, asa cum fac eu. Sau poate nu ma mai cauta, ci acum isi vede de viata ei, intr-o familie in care, asa cum se intampla deseori, mai ia si palme peste fata pentru ca nu a asezat cum trebuie tacamurile la masa. Daca-l prind pe ala care a facut asta sufletului meu pereche, ii rup picioarele si toate mainile si capul i-l rup... Cam atat ii fac!

Muzica in registru nipon...

Pentru ca ascult muzica in registru nipon din serialul Shogun, mi se face un dor nebun de Africa. Ce soare calduros e acolo, exact ca cel pe care-l intalnesti in Marele Canion, cel cu piatra rosie si neteda ca fructele din Bali, cele coapte si cazute pe nisipul galben de Spania, pe care imi place atat de mult sa sed in bataia vantului uscat din stepele mongole...

Noriko San

Cineva mi-a spus intr-o zi ca eu seman, dintr-o anumita pozitie si intr-o anumita lumina, cu un samurai. Ce jignire! Cum a-ndraznit? Pe loc am scos sabia din chimono si i-am luat viata... Cu ce viteza de fulger si cu cata gratie de lotus am realizat acest act artistic, ramane ca generatiile urmatoare sa se pronunte...

O zi dificila...

Astazi am avut o zi foarte grea. Toate au mers prost. Am pierdut masina, metroul, am fost pacalit cu restul de la ziare, am fost imbrancit prin multime, chiar si seful m-a gasit pe mine raspunzator pentru disparitia dinozaurilor. Cand am ajuns acasa, frant de oboseala, mi-am dat seama de ce s-au intamplat toate astea: imi pusesem un ciorap pe dos.

Timp scurt

Ce poate face un om intre orele 7.44 si 7.45 dimineata? Deci, intr-un minut de viata? Eu cred ca singurul lucru pe care-l poate face un om e sa se gandeasca ca nu poate face chiar nimic in acest scurt interval de timp. In ziua de azi, pana si minutele au ajuns asa lipsite de valoare!

Tehnica mea Zen

Mi-au trebuit 5 ani pentru a deprinde superba mea tehnica Zen. In aceasta stare a mea Zen ma refugiez de fiecare data cand afara sunt probleme. Imi ridic un picior in aer, mainile mi le pun pe genunchi si un picior mi-l trec peste gat. In felul asta ating instantaneu starea mea Zen speciala. Si, imediat ce ating starea mea Zen speciala, ma calmez. Nimic nu ma mai poate deranja acum. Poti sa spui orice. Singurul dezavantaj ar fi ca dureaza foarte putin, cam 3 secunde. Si asta cand ma concentrez foarte, foarte intens...

Rambo

Eu cand o sa ma fac mare, o sa ma fac Rambo. Si o sa strabat toate junglele si toate deserturile din lume, si o sa lupt cu toti asiaticii si rusii si chinezii si afganistanii din lume. Si o sa folosesc numai armament de ultima generatie din America + numai echipament de ultima generatie. Si toate fetele din clasa o sa moara dupa mine si o sa se vanda si abtibilde cu mine si surprize de guma si toti colegii o sa ma deseneze pe ultima fila a caietului, cand nu se uita doamna. Cam asta o sa se intample cand o sa ma fac mare.

O noua veche lume

Va veni un timp in care fiecare isi va putea modifica propria realitatea si pe cea a oamenilor din jur. Si, pentru o perioada, va fi frumos. Insa, curand, lucrurile vor redeveni identice cu cele de acum. Nimeni nu te va lasa sa-ti cresti aripi prea intinse, si asta doar asa, din invidie...

Culori

Ochii mei vad culori si ochii tai vad culori. Acum, albastrul pe care-l vad seamana cu manusile mele din copilarie si acelasi albastru seamana cu ceasul tau primit de la bunici. Nu e nevoie sa ne certam! De fapt acolo nu e nici un albastru, sunt doar manusile mele si ceasul tau puse una peste alta. Si, chiar de mi-ai povesti despre darul tau de la bunici, eu tot manusile mele o sa le vad... Fiecare vede ce cunoaste!

Nu vreau si nu vreau!

Mi-e somn insa nu vreau sa dorm si mi-e si sete dar nu vreau sa beau nimic. Nici sa mananc nu vreau, nici sa citesc ceva sau sa fac cumparaturi nu vreau. Nici sa scriu pe blog, nici sa cant, sa ud florile, sa injur, sa copiez la teza nu vreau. Nici sa construiesc ceva in viata nu vreau, nici bani nu vreau, nici zile calde nici ploi, nici iarna nici vara, nici alb nici negru. Vreau doar un singur lucru, unul singur: pace-n lume.

Pe o stanca, la soare...

In urma cu vreo 300.000 de ani, ma taram in chip de vierme pe o stanca umeda si gri motivat de o singura idee. Voiam sa supravietuiesc si sa duc mai departe mostenirea genetica, primita de la stramosii mei care, tarandu-se si ei, se gandeau la aceleasi idei inaltatoare: cum ca, intr-o zi, ne vom ridica in doua picioare si ne vom aseza intr-un fotoliu, in fata televizorului, purtand in mana dreapta, gloriosi, o minunata bere blonda. Iata, natura a triumfat inca o data...

Vad numai adevarul...

Eu spun tot timpul minciuni, imi place minciuna si o apreciez cand o-ntalnesc la altii. De fapt o-ntalnesc peste tot, tot timpul, ceea ce ma face foarte fericit. S-a intamplat odata sa spun adevarul si, ciudat, toti in jurul meu ma imitau si faceau exact ca mine. Ca sa ies din situatie, am aruncat repede o minciuna si imediat lumea a revenit la lucrurile pe care le stiam. Si m-am relaxat...

Paralele perpendicular de verzi

Dupa cate-am inteles dintr-o carte, uitata undeva pe o etajera, se pare ca eu traiesc intr-o infinitate de realitati paralele, intr-o infinitate de posibilitati in acelasi timp. Sau, altfel spus, exista o infinitate de persoane cu fata mea care-si desfasoara linistiti treburile zilnice. Acum, pe fundul cestii de cafea, in zat, ramane urmatoarea intrebare: cine e cel constient dintre toti astia ca mine care-si vad de treburile lor? Eu zic ca eu sunt, insa poate n-am dreptate... Si, daca eu sunt ala cu ochii deschisi, ce se intampla cu celelalte versiuni ale mele, ce rost au ele? Daca vreuna dintre variantele voastre stie raspunsul si ma poate lamuri, una dintre variantele mele ii va multumi cu un lolipop.

Flori de apartament

Astazi am luat o sticla de plastic goala, am umplut-o cu apa si am udat toate plantele din apartamentul meu insorit. Si chestia asta mi-a luat cam doua ore. Cand am ispravit, am realizat ca toate florile rad de mine. Insa am gasit repede motivul veseliei generale. Aveam parul putin deranjat si uitasem sa-mi pun cravata.

In metrou

Intr-o zi, stateam in metrou pe scaun alaturi de o fata. Cu ochii intr-o carte fiind, n-am realizat cu cine ma-nvecinam. Insa, cand am oprit in statie, fata s-a intors catre mine si mi-a adresat cateva cuvinte. Pentru ca nu m-asteptam sa-mi vorbeasca, am ezitat putin si pana sa spun ceva, ea a iesit pe usa. Acum nu mai stiu exact ce mi-a spus, ori ciu fu fan li shu chen ori ciu fu mi shan su yin? Va rog, ajutati-ma, pentru mine e important!

Pisica-mea

Pisica-mea e foarte somnoroasa. Insa nu doarme oriunde apuca. Isi alege cu grija locurile in care sa viseze intamplari cu pirati. Numai zonele in care energiile chi si zen se ciocnesc cu yin si chin la un unghi de 45 de grade si in care particulele ionizate alfa tocmai s-au transformat in energie moleculara supra-angulara de consistenta parmica si in spectru macrotubular de varianta mionica ii ofera pe deplin satisfactie. Si, trebuie sa recunosc, cam are dreptate!

Dimineata

Imi place dimineata, este acel inceput in care-ti faci planuri si te gandesti cat de multe o sa faci pe parcursul zilei, de ce succese o sa te bucuri si ce timp minunat o sa petreci alaturi de prieteni. Apoi vine pranzul - care trece ca o clipa - seara se instaleaza rapid - innegrindu-se apoi mai tare si intunecandu-se - apar luna si stelele, si-mi dau seama ca nimic din ce am gandit nu s-a realizat. Am inceput sa urasc dimineata...!

E-mail

Imi place sa primesc mesaje noi pe e-mail. De fapt, emotia sosirii unui nou mesaj ma atrage mai mult decat mesajul propriu-zis. Pentru asta, am conceput un sistem unic care imi trimite o instiintare, de fiecare data cand vine un mesaj nou in casuta de e-mail. Insa si pentru acest mesaj de avertizare, exista unul care-l anunta ca a sosit, iar pentru acesta din urma exista alte 3 mesaje de informare, care sosesc la interval de 5 minute si 10 secunde. Intr-o zi am primit cateva e-mailuri care au fost anuntate de alte cateva zeci de mesaje de avertizare. In ziua aia am fost coplesit de atatea emotii...

Ganduri de toamna...

Sunt multe lucruri pe care le fac fara sa gandesc. Chiar acum cand scriu aici, eu nu gandesc. Nici la munca nu gandesc, nici pe drum, nici la cumparaturi, nici la cinema, nici macar cand mananc sau cand dorm. Eu stiu ca nu gandesc deloc si tot timpul ma gandesc la ideea asta care ma tot macina.

Moth

In fiecare seara imi intra pe geamul deschis cate un fluture de noapte. S-a saturat de intuneric si vrea lumina becului. Insa eu il prind in pumnul intredeschis si-l arunc afara. Si el vine din nou si din nou si figura se repeta si se repeta pana cand, epuizat, il las sa urmareasca cu mine un nou episod din serialul Lost. Ne-am impacat!

Smileless

Eu tind sa iau lucrurile prea in serios. De exemplu, cand urmaresc o comedie nu rad iar situatiile amuzante imi sunt indiferente. N-am mai exersat un zambet de ani de zile, chiar insusi cuvantul mi se pare golit de semnificatii si toate lucrurile mi se par foarte importante si rigide. Mi-aduc insa aminte ca am ras odata, cand eram mic, insa imediat am luat o palma peste gura si de atunci tind sa iau toate lucrurile prea in serios.

Poze de pe un sait

Dupa atata citit ochiul trebuie sa se odihneasca putin. Si unde se odihneste el? Uite, p-aici, prin imaginile astea.
(luate de pe http://interfacelift.com)

Avantaje si avantaje

Miliarde de stele am vazut pe cer si pana le-am numarat pe toate am imbatranit. Insa, cand m-am ridicat din iarba, totul era ca in copilarie. Toti ce-i din jurul meu nu se schimbasera deloc. Insa eu m-am bucurat, aveam ceva ce ei inca nu aveau: pensie...

Sunet si lumina...

Cum ar fi lumea fara sunet sau fara lumina? Cred ca fara ele, am trai intr-un cocon de intuneric inveliti doar cu o senzatie de presiune care ne-ar coplesi. Dar exista si o veste buna: cand totul va fi devenit insuportabil, cand apasarea ne va fi apropiat de non-fiinta, vom exploda intr-un ocean de sunet si lumina din care nu vom mai iesi niciodata. Cel putin, eu asa cred...

Picioare de fum

Am intalnit un om cu picioare de fum ai carui pasi nu se aud. L-am intrebat, fara sfiala, care e povestea lui si mi-a spus ca nu are nici o poveste. Pur si simplu are picioare de fum si cand paseste nu face nici un zgomot. Am fost destul de contrariat, recunosc, si i-am spus sa nu mai glumeasca si sa-mi spuna adevarul. Nu exista nici un alt adevar, mi-a raspuns, si nici un sens ascuns. Pur si simplu, asa stau lucrurile. Si nu cred, a adaugat, ca simplul fapt ca citesc mult sa aiba vreo importanta aici. Intr-adevar, nu avea! Am plecat si a doua zi am uitat intamplarea...

Monkey business

N-am mai scris demult despre maimutele din jungla. Si asta pentru ca ele mi-au cerut-o. Mi-au spus sa nu mai scriu despre ele pentru o perioada ceea ce am si facut. Le-am spus atunci ca n-o sa mai scriu despre ele o perioada pentru ca ele mi-au cerut-o. Dupa asta, mi-au spus sa nu mai scriu despre ele o perioada, ceea ce am si facut. Le-am si spus, ca nu mai scriu despre ele o perioada. Si mi-au multumit. Si acum mai am banane de la ele!

Scopul vietii

Omul vrea sa stie care-i scopul lui in viata si face orice pentru a-l afla. Traieste, experimenteaza, citeste, asculta, discuta si viseaza. Insa ceea ce nu stie este ca, dupa ce va reusi sa afle adevarul, un altul, mai complicat, se va iti din scurta bucurie a reusitei. Calatoria va reincepe iar omul va trai din nou, va experimenta si va discuta iarasi pentru a afla noul adevar insa nu va mai visa. Nu va putea fi pacalit si a doua oara!

Sunete ratacite

Am gasit, pe o strada intunecata, niste sunete ratacite. Le-am bagat repede in geanta si m-am dus cu ele acasa. Probabil zaceau acolo cine stie de cand, speriate si fara speranta ca o sa le mai auda cineva vreodata... Cand le-am scos afara la lumina au stat putin in expectativa si apoi, cand au realizat ca sunt libere, au zburat direct in urechile unei pisici...

Good morning...

M-am trezit la ora 7 astazi iar maine ma voi trezi tot la ora 7. Si fac asta in onoarea celor care se trezesc in fiecare zi la ora 6. Insa si ei fac asta in onoarea celor care sunt in picioare la ora 5 iar acestia, la randul lor, o fac pentru cei care fac ochi la ora 4. Daca merg mai departe, pot spune ca exista cineva care se trezeste la ora 8 in onoarea mea dar nu e asa. Se pare ca sunt singurul pentru care nu se trezeste nimeni...

Memories

Pentru fiecare moment pe care-l memorez astazi, pierd un altul memorat in trecut. Pierd astfel ziua de ieri, pentru cea de azi. Am pierdut culoarea si visele, drumul, scopul, forta si ceva din speranta. Nu stiu insa pe ce le-am schimbat si chiar dac-as sti oricum as uita iar...

Celule si iar celule...

Omul e compus din miliarde si miliarde si iar miliarde si miliarde de celule. Si pentru ca ele sa functioneze corect, trebuie sa le dam de mancare. Pentru asta muncim si ne obosim zi de zi iar cand ajungem franti acasa si dorim sa ne relaxam putin, de fapt, nu ne relaxam noi ci ele, celulele. Ele au nevoie de relaxare iar omul nu face altceva decat sa le serveasca. Sclavagismul e inca in floare!

Vanzatorul

Cu buzunarul plin cu bani m-am dus la vanzatorul de obiceiuri. Si mi-am luat de-acolo o gramada de lucruri. Insa, pe langa unele obiceiuri frumoase cumparate - ca acelea de a citi o carte, a asculta o muzica buna si a nu spune minciuni - mi-au fost varate pe gat si unele urate - ca acelea de a nu citi o carte, a nu asculta muzica si a spune o gramada de minciuni. Adica, cu alte cuvinte, am aruncat banii pe nimic.

Melodie din dragul meu Massachusetts...

Fly me to the moon - And let me play among the stars - Let me see what spring is like - On Jupiter and Mars
- In other words, hold my hand - In other words, darling, kiss me

Fill my heart with song - And let me sing forever more - You are all I hope for - All I worship and adore
- In other words, please be true - In other words, I love you

Ce fac in momentul asta

Stau in redactie, scriu pe blog, mi-e foame, mananc si ascult muzica din vh1, top 10 michael jackson (ca azi e ziua lui, la multi ani),
iar Misu danseaza pe smooth criminal... (si cu asta am ajuns la subiectul 100 pe blog in 2008, na, c-am facut-o si p-asta!) :) Mai e mult pana departe!

Mesaj catre civilizatiile extraterestre

Cand va fi sa veniti, voi, cei din alte galaxii, aveti grija sa nu apareti in timpul unei sarbatori religioase, nu in timpul campionatului de fotbal, nu in uichend, nu pe deadline, nu cand e zi de reduceri la magazine, nu cand trebuie scos catelul afara, nu cand ne pregatim ceva de mancare si, mai ales, nu cand e Star Wars la televizor. Daca nu faceti asa, nu cred ca va fi cineva care sa se ocupe de voi...

Next week

Saptamana noastra are 7 zile. Daca avea mai multe, de exemplu 8, 9 sau 10 ori 11, stateam si noi mai mult acasa, ne vedeam de ale noastre si ne intalneam doar din cand in cand ca sa mai muncim cate ceva. Si era placuta revederea, vorbeam despre gratare, pe unde-am mai fost la mare sau ce prostii au mai facut micutii. Insa, asa cum am auzit, se pare ca saptamana o sa se micsoreze la 4 zile. Adica o sa ne mutam cu totul la munca si o sa scoatem din vocabular cuvinte nefolositoare ca vacanta, odihna sau calatorie. Pana la urma e bine si-asa. Am auzit ca in Afganistan saptamana lor nu are nici o zi. Cam urat!

Tatoo is my name

Mi-am facut un tatuaj pe umarul stang. Cu emblema google. Acum, de fiecare data cand aveti vreo nelamurire sau vreti sa aflati ceva, vreo informatie de ultima ora ori vreo barfa, apropiati-va si soptiti-mi la ureche cererea voastra. Va ajut cu placere insa deocamdata doar in limba romana.

Seminte vii...

In fata mea, pe masa, se afla o punga transparenta cu seminte de flori. Ele stau acolo, inchise, uitandu-se la mine si visand viata. Stiu sigur ca daca le pun in pamant si le ud, in cateva zile o sa explodeze verde. Dar mai aman momentul, le mai las sa se perpeleasca putin...

Il intalnii pe strada...

Deunazi, in drum spre casa, cu cine credeti ca ma-ntalnii? Cu blogul meu. Sa-l vedeti cum arata, cu cravata, cu pantofi... ce mai! Mai sa nu-l cunosc... Imi spuse ca vrea sa mearga la scoala. Vrei la scoala, ii zisei? Acum? Astazi? Si am plecat...

Ce mi-au vazut ochii...

Iata, am ajuns s-o vad si p-asta! Pisica cu peruca! Dupa ce-am trecut prin Vietnam, Afganistan, Golf, Cecenia, Tadgikistan si mai nou Abhazia, credeam ca am cunoscut limitele imaginatiei umane. M-am inselat groaznic...

Mai multe

Eu as vrea sa am mai multe urechi, sa aud muzica cu mai multa intensitate, si sa am mai multi ochi as vrea, sa vad lucrurile in adevarata lor lumina. Si mai multe guri caci sunt atatea feluri de inghetate delicoase. N-as vrea insa sa am mai multe picioare: urasc ciorapii!

Forever life

Viata perpetua. Asta-i darul oferit omului! Adica mergi la munca la nesfarsit, mananci cantitati infinite de mancare si alergi pentru totdeauna dupa tramvai. Eu cred ca merita, pentru cate a suferit omul in viata!

Verde

Daca amestec rosu cu galben obtin portocaliu, bineinteles. Insa daca as amesteca aceleasi culori si as obtine verde as spune probabil ca-s nebun, aiurez sau am baut ceva prea rece. Insa tocmai atunci lumea asta ar deveni cu adevarat interesanta...

Ciudat 2

Eu stiu ca n-ar trebui sa am incredere intr-un om care spune minciuni. Insa eu cred ca tocmai neincrederea mea il face sa spuna atatea lucruri neadevarate. Daca as avea incredere, el nu ar mai spune minciuni, ci tot ce-ar spune ar fi adevarat...

Un scop in viata

Am vrut sa-mi cumpar un scop in viata. Am probat mai multe si nici unul nu mi se prea potrivea: ma jena pe undeva, nu avea culoarea potrivita sau materialul era cam aspru. Si-atunci, m-am gandit ca ar fi bine sa-mi croiesc eu unul. A durat ceva timp dar pana la urma am reusit. L-am probat si venea exact asa cum imi doream. Insa cand am iesit afara mi-am dat seama ca deja iesise din moda...

E atat de firesc!

Vara soarele arde cu putere si oamenii se ascund la umbra de razele lui fierbinti. Cand ploua, cu totii ne ferim de stropi sub umbrele. Iar iarna, ne infasuram intr-o multime de haine care ne vor tine calzi. Omul asta, cateodata, face niste lucruri atat de firesti incat devine respingator!

Somn usor

Imi place foarte mult sa dorm si dorm oriunde apuc. In masina, in metrou, urcand pe scara rulanta, la coada la bilete, in fata florariei, in farmacie, la cinema, chiar si cand mananc. Si toate astea doar pentru simplul fapt ca-mi place sa visez. Si-mi plac nespus visele in care ma plimb cu masina sau cu scara rulanta, ori stau in fata florariei sau mananc. Si visul de a scrie pe blog imi place insa tot timpul adorm...!

Ritmul de-nceput...

Sunt recunoscator oamenilor care, cu mii de ani in urma, au folosit ritmul unei tobe primitive pentru a-si chema semenii acasa din calatoria lor plina de primejdii. Din cauza lor avem astazi melodiile astea atat de interesante care ne incanta urechile. Muzica a evoluat insa exista inca in ea, impletit, acel ritm de-nceput, pe care nu l-am abandonat niciodata... Vrem sa gasim intotdeauna drumul spre casa...

Mister asiatic

Unul dintre cele mai bune albume ascultate in ultima mie de ani. Craig Armstrong si al sau soundtrack, The Quiet American.
Mister asiatic strecurandu-se noaptea ca un abur pe strazi inguste si putin luminate.

E cu fes verde!

Am cumparat un pitic cu fes verde, cat o palma, care imi pregateste micul dejun in fiecare zi. Insa de multe ori il biciuiesc pentru ca nu pune untul in strat uniform pe felie si mai fura din dulceata cand nu stau cu ochii pe el. In rest, e cuminte!

Blog de vanzare!

Sa fii patron in timpurile astea e dificil asa ca m-am hotarat sa scap oarecum de responsabilitate: imi vand blogul. Voi continua sa scriu in el, bineinteles, dar ca angajat. Altcineva se va ocupa, luna de luna, de partea financiara, de salarii si carti de munca, de impozite si de taxe. Iar daca unul dintre voi doreste sa-mi urmeze exemplul, contactati-ma! O sa ma ocup cu toata seriozitatea de partile voastre financiare...

La pescuit

Am fost la pescuit insa n-am prins nimic, de fapt am prins un timp in care am stat cu mine insumi si in care m-am gandit ca, iata, tin un bat in apa si omor pesti...

Totul se vrea scris

As vrea sa scriu ceva nou dar altceva nou imi vine in minte si se vrea scris. Fiecare respiratie separa ceva nou de altceva nou aparut care si el se vrea scris. Incerc sa rezolv situatia si scriu lucruri noi simultan cu ambele maini, insa totul se suprapune si apare iar ceva nou, care, si el, se vrea scris. E o chestiune de timp pana-mi voi lua zilele...

In padure, un urs...

Toate animalele se aduna zi de zi in jurul Ursului cu blana tocita. Si asta pentru ca el le spune povesti de razboi in care le vorbeste despre paduri distruse, animale pierdute si uitate si pasarele fara aripi. Iar fiecare vietuitoare stie ca pentru a se bucura de viata lipsita de griji a padurii, trebuie sa asculte macar o data-n viata ce are de spus ursul...

La vanatoare

Numele meu in trib este Ashoka. Nu port decat cateva frunze uscate in jurul braului si doua cercuri pe brat. In momentul asta, ma strecor prin iarba verde si inalta catre pasarea pe care doresc s-o prind. E o pasare Hoka, care nu are pene ci doar un fel de vestmant din frunze uscate si doua inele colorate pe gat. N-am noroc insa, m-a simtit venind si a fugit grabita catre apa. Inoata foarte repede si usor si ea stie asta. Nu-mi ramane decat sa ma bucur de pestele Oka prins de mama, peste fara solzi de culoarea frunzelor uscate si cu doua linii langa ochi.

Cu masca

Din pacate, in istoria noastra, societatea a obligat omul sa poarte una sau mai multe masti. Eu, pentru ca n-am asa multi bani, n-am decat una pe care o port tot timpul. Iar azi dimineata cand m-am trezit am observat ca am botit-o. Probabil am dormit intr-o pozitie ciudata. Acum nu mai am cu ce iesi pe strada. Ce sa fac?

Lumea-i mare!

Ma gandesc ca in momentul asta, in care scriu aici pe blog, in lume mai exista cateva zeci de mii de oameni care fac acelasi lucru. Scriu si ei pe blogurile lor! Sau cand vizionez un film, la fel, sunt atatia altii care ma imita. Se uita si ei la filme! Iar cand mananc, ce sa mai zic, ma asista jumatate din planeta asta mare. Toti mananca, odata cu mine! Cum sa mai fii original si cum sa faci sa fii singur cateodata?

Cu dedicatie...

M-am mutat de curand in sideful unei scoici. Aici culorile sunt placute, perfecte, calme iar cand soarele bate puternic totul devine o sarbatoate. Tu esti verde-roz iar eu, usor albastru, incerc sa-ti vin in intampinare. Ne asteapta o intreaga eternitate printre corali!

Questions...

Sunt momente in care imi pun multe intrebari. Si, pentru ca intrebarile sunt lungi si contin cuvinte elaborate se produc ambuteiaje. Amestecandu-se astfel, intrebarile se rup in bucati care, lipindu-se din nou intre ele, formeaza alte intrebari. Insa chiar si pentru aceste noi semne de intrebare aparute am acelasi raspuns scurt: Nu!

Prezentul simplu...

Obisnuiesc sa port la mine o piatra rotunjita si lucioasa de rau ca sa-mi aduca aminte de trecut, de Pamantul gol si de milioanele de ani in care s-a format. Iar pentru a-mi indrepta gandul catre viitor, la ziua de dupa miile de ani ce vor urma, cand noi vom fi disparut de mult, tin in buzunar aceeasi piatra. Ce chestie, am fost pe-aici o clipa si-apoi am disparut!

Despre zebre

Multi oameni m-au oprit pe strada si m-au intrebat de ce tot scriu povesti cu maimute. Le raspund ca daca scriam despre zebre m-ar fi oprit pe strada si m-ar fi intrebat, cu siguranta, de ce scriu povesti cu zebre si nu zic nimic despre maimute, de exemplu... Ei bine, iata, va fac pe plac, scriu despre maimute. E ok, acum?! Can I go now?

My world...

Pe patul meu se gasesc in momentul asta urmatoarele obiecte: o farfurie care continea probabil mancare, 3 Cd-uri cu muzica de film, Silk, The Bourne Supremacy si Children of Dune, o geanta, un hard mobil, un pix permanent, o cutie cu blank-uri Verbatim, o carte interesanta a lui Paramahamsa, volumul I, si doua DVD-uri cu serialul Heroes. As fi putut spune ca e si Carmen Electra aici insa nu e. Si asta pentru ca s-a dus sa-mi plateasca lumina si cablul iar mai apoi sa-mi cumpere niste cascaval de capra...

Colectionarul

Obisnuiam sa fac colectie de bilete de autobuz. Apoi de bilete de tren. Si, cand am umplut pana la refuz trei cutii mari de carton cu atatea bilete, le-am dat foc si m-am aruncat de la etaj. Si asta pentru ca CFR Cluj a facut meci egal acasa.

Libertatea este un cuvant frumos. Insa, pentru a-l pronunta ai nevoie sa mananci substante, sa tragi aer in piept si sa-ti clatesti gura cu lichide incolore. Omului ii place sa vorbeasca despre lucrurile pe care nu le are...

Save the world...

In curand voi fi vizitat de extraterestrii care-mi vor spune ca eu sunt cel ales pentru a salva omenirea, ca sunt speranta lumii, centrul universului si nestemata Caii Lactee si ca au investit mii de ani in mine. Imi vor spune ca trebuie sa ma pregatesc, sa ma antrenez pentru perioada dificila ce va urma, sa ma ridic la nivelul asteptarilor si sa fac fata incercarilor. Eu le voi spune cu calm sa ma lase in pace sa dorm...

Ce-am facut ieri...

Ieri, cand ma-ndreptam catre casa, am intalnit un taran care vindea cartofi. L-am luat de guler si i-am expediat rapid doua perechi de palme peste obrajii nebarbieriti spunandu-i: Pai bine, domnule! Asa ne-a fost vorba? Si-apoi, brusc, mi-am vazut de drum!

Razboiul lumilor

Am vazut de curand pe DVD spectacolul live al lui Jeff Wayne, War of the Worlds, si mi-a placut. Multa muzica, imagine, multe efecte speciale si lumini cat pentru un spectacol complet. Bravo, Jeff! Daca aveti ocazia sa-l vedeti, nu-l scapati!

Manchi in za geangal!

Pentru ca am fost rugat sa revin cu o noua intamplare din jungla plina cu maimute de toate culorile si toate marimile care mananca fiecare, la o singura masa, 70 de banane cu punct negru pe o parte, 505 curmale expandate la soarele arzand intre orele 8 si 9 si 20 de pepeni chupa cu interior rosu spre galben precum si 23 de agrise violet care merg foarte bine cu sosul de pere, m-am conformat. Iat-o!

Day by day...

Maine este o zi in care ma voi gandi la cea de azi, adica la cea de ieri. Si tot maine, ma voi gandi la ziua de poimaine, adica la ziua de maine. Iar daca ma gandesc acum la ziua de azi stiu sigur ca m-am mai gandit la ea ieri iar la cea de alaltaieri m-am gandit cu trei zile in urma. Nici nu trebuie sa-mi mai bat capul gandindu-ma ce voi face maine pentru ca deja stiu.

Alaturare de nuante...

Pentru ca blogul meu, iata, are un nou look, am pus o coperta de CD care sa se asorteze si care contine muzica compusa de Randy Edelman. Dar pe cine intereseaza chestia asta? Pe nimeni! Insa eu am pus-o ca sa fie totusi undeva. Acum, zgomotul copacului cazut in padure, care nu era auzit de nimeni, este auzit. Acum, exista!

Iepure

Zilele trecute m-am intalnit la marginea padurii cu Bugs Bunny. De cum m-a vazut a si incercat sa-mi joace cateva din farsele-i binecunoscute si sa-mi intinda doua-trei capcane vazute prin desenele animate. Insa eu sunt cunoscator si am reusit cu eleganta sa ies din toate incurcaturile. Ce nu stia el era ca detin la ora actuala abonamente si pe Cartoon Network si pe Jetix si pe Anime.

Pun aici semn...

Pun aici semn la care sa ma intorc peste 30 de ani. Sa imi dau seama cum am fost (adica acum) si cum am ajuns (adica atunci). Si daca mai las un semn peste 30 de ani ca sa ma-ntorc eu acum in viitor si sa vad cum voi ajunge nu cred ca o sa-mi placa... Pensia-i mica, prea mica...

9 picioare

Am fost intrebat nu demult daca pot merge in trei picioare. Am raspuns afirmativ si am facut pe loc o demonstratie. Altadata am fost rugat sa arat cum merg in cinci picioare. Am respectat cererea cu bucurie. Mai deunazi am fost invitat la o reuniune unde le-am aratat cum poti merge in 9 picioare. Acum o saptamana am mers in 13 picioare in fata unei audiente imense iar alaltaieri am pasit in 19 picioare in aplauzele publicului entuziast. Ieri, in culmea gloriei, am parasit lumea uscata si m-am reintors pe plantatia mea de corali, cam neglijata in ultimul timp. Umezeala, dulce umezeala!

A fi om e minunat!

A fi om e minunat! Pot sa mananc cate prajituri vreau si cate bomboane vreau si cate inghetate vreau eu. Apoi pot sa ascult ce muzica vreau eu si mai ales cand vreau eu si asta cand vreau eu. Pot sa merg unde doresc eu si cand doresc eu si sa fac toate draciile pe care le consider eu potrivite momentului respectiv. Pot sa fac tot ce-mi trece prin cap. Exact asa cum spunea Antonio Pinto, compozitorul, in ultima sa lucrare, citez: Pot sa mananc cate prajituri vreau si cate bomboane vreau si cate inghetate vreau eu. Mare om!

Foarte ciudat!

Eu cand ascult muzica parca ascult muzica. Sau cand ma plimb, imi place caci ma simt ca si cum m-as plimba. Iar cand beau apa simt cum imi dispare setea de parca as fi baut apa. Se intampla in viata omului lucruri pe care cu greu si le poate explica. Chiar acum cand scriu aici pe blog am o impresie puternica cum ca as scrie pe blog. Foarte ciudat!

Cand voi fi mare...

Eu cand o sa ma fac mare o sa devin macaragiu. Si apoi o sa devin betonist iar apoi sudor si sculer-matriter. Apoi strungar si apoi zugrav si apoi o sa fac minuni cu lopata sapand santuri si apoi electrician si apoi o sa devin iar macaragiu, apoi sudor iar mai apoi sculer-matriter, zugrav, strungar si electrician. Insa, nici mort n-o sa mai fiu vreodata betonist. Jur!

Oameni pe Marte!

NASA a declarat zilele trecute ca Marte a fost locuita de oameni, este si va fi in continuare locuita de oameni. Si asta nu este totul. Tot NASA a spus ca pe Marte au locuit oameni inainte sa locuiasca oameni acolo, locuiesc oameni inainte celor care locuiesc acum acolo si vor locui oameni inaintea celor care vor trai pe aceasta planeta rosie, ca sa zic asa... Oamenii astia!

3 maimute

Am vazut ieri trei maimute, una era galbena, una verde si una maro. Cea din mijloc avea ochii albastri, aia verde ii avea galbeni si cea rosie, negri iar parul de pe coada era verde la aia maro, negru la aia portocalie si visiniu la cea albastra iar nasul era maro la aia bej, cenusiu la aia creata si mov la cea cu nuca de cocos in mana. Toate se indreaptau catre casa sa vada telenovele.

Film interesant

Am vazut un film interesant in care un om voia sa castige niste bani cu care dorea sa cumpere mancare pentru familia lui. Si pentru ca nu avea unde sa munceasca s-a gandit sa sparga o banca. Planul a functionat, a luat de acolo multi bani si a cumparat multa mancare pentru familia lui. The end.

Saptamana lunga si scurta

Am observat ca nici bine nu incepe saptamana ca si ajungi la ziua de vineri. Adica, la intrebarea "ce zi e maine" exista un singur raspuns: "vineri". Am stat eu si m-am gandit cum vine treaba asta si pana la urma i-am dat de cap: singura explicatie ar fi ca a mai fost introdusa inca o zi de vineri, intre marti si miercuri, asa ca orice zi ar urma tot vineri este... Corect!

Artista din Polonia de Sus

Gasit intamplator artista Gagatka, din Polonia. Produce lucrari superbe pentru export. Culoare multa, personaje si lumi ciudate asa cum imi plac mie. Si nu numai mie, se mai gasesc cred 5 bilioane de oameni in orasul asta care o apreciaza. (luati-o de aici)
(lucrarea a doua din dreapta poarta numele waiting...)

Cine sunt eu...

Sunt multi cei care se tem sa-mi rosteasca numele, mai ales daca e seara sau noapte, mai ales daca ferestrele sunt deschise sau usa neincuiata, mai ales daca cainele nu e liber, daca e vant, ploaie sau ninsoare si mai ales daca e ceata, pentru ca eu sosesc si spulber tot, distrug tot, nimicesc tot, fac totul una cu pamantul, nu las nimic sa scape si nimeni nu ma poate intelege. Eu sunt Chupacabra.

Numai daca n-ai ce face...

Daca n-ai ce face asculta melodia cu nr. 5 de pe albumul The Running Man al lui Harold Faltermeyer. Sau primele doua melodii de pe albumul Red Sonja al lui Morriconne. Apoi daca chiar te-ai plictisit baga CD-ul lui Eric Serra, Leon. Insa daca imi ceri mie parerea ti-as recomanda Namibia - The Lions and the Onyx a lui George Fenton, care se gaseste pe ultima pozitie de pe primul CD al setului Planet Earth. Si asta ca sa nu zici peste ani ca nu m-am ocupat de tine! (imagine luata de aici)

Animaux Deux

Cand spun animaux fiecare stie foarte bine la ce ma refer si anume la animaux. Iar animaux apare in viata fiecaruia cand te astepti mai putin si un lucru e sigur: nimeni nu scapa de el, de animaux. Nici eu nu am scapat si este a doua oara cand ma intalnesc cu el, adica e animaux deux. Ma pot considera fericit ca a aparut la varsta asta, unii asteapta o viata pentru a fi fata in fata cu el. Acum astept animaux trois. (poze luate de pe saitul asta)

Pamantul gol...

Imi place ideea unui Pamant care se razbuna pe locuitorii ei, oamenii, distrugandu-i pentru tot ce i-au facut atata amar de vreme, pentru toate animalele si vegetatia disparute, pentru solul otravit si apele moarte. Un Pamant gol in care nimeni nu vrea sa-si mai aminteasca de cei care se numeau odata oameni. Au fost doar un vis urat.
(poza asta superba apare aici cu amabilitatea http://buddydon.blogspot.com)

Mancam numai carne de urs...

Eu stiu cu siguranta ca-n alta viata am fost un cezar roman si nu oricare ci unul dintre cei mai de succes cezari. Apoi am fost un mare conducator de osti germanice care manca numai carne de urs si a carui intelepciune era cunoscuta pretutindeni. Intr-alta viata m-am trezit pe continentul negru, unde am adunat laolalta toate triburile realizand primul stat unitar african (astazi rupt in mii si mii de bucatele), pentru ca mai tarziu, peste vreo 300 de ani, sa ma bucur de gloria Asiei ingenunchindu-l pe Ghinghis Han la Kalka. Asta a fost in trecut. Astazi stau si ma inghesui prin autobuz si prin metrou cu toti mosii iar femeia de serviciu se uita urat la mine pentru ca am inchis usa de la intrare cu prea mult zgomot cand am iesit. Ce-am fost si ce-am ajuns!

Fara ochelari...

Am plecat in lumea asta si am uitat sa-mi iau ochelarii cu mine. Din cauza asta vad lucrurile neclar, altfel de cum sunt in realitate. Si asta nu e un lucru bun pentru ca acum trebuie sa-mi petrec toata viata incercand sa-mi dau seama cum sunt ele de fapt. E-adevarat ca primesc o gramada de ajutor in calatoria asta de la oamenii intelepti si cartile lor sfinte, dar tot mi se pare dificil... Poate fi considerata o consolare faptul ca nimeni n-a primit vreo pereche de ochelari pe lumea asta? De-abia acum au inceput sa se mai distribuie cateva perechi insa lentilele lor tot nu sunt perfecte. Mai bajbaim...

Imagini fara vreun text...

De data asta nu pun nici un comentariu la subiectul asta. Las pozele astea alb/negru sa te determine sa reflectezi pentru un moment la cat de interesante sunt de fapt culorile si cum ar fi lumea fara ele. Deci, de data asta nu pun text sub poze. Am reusit!

Reclame

Le-am gasit intr-o pagina de net pe care-am vizitat-o de curand si fara sa stau pe ganduri le-am salvat pe desctop. Apoi le-am pus in blog si am zis ca-s ale mele. Nu le puteti folosi fara acordul meu scris si nu aveti voie sa le folositi fara acordul meu scris. In rest, puteti face ce vreti cu ele...

Pisici de pe alte meleaguri

Pe unele meleaguri foarte indepartate traiesc unele pisici ciudate: mai mari, mai colorate, cu gat mai lung, nas patat si mult mai curioase. Nu degeaba fac parte din ordinul pisicilor mai colorate, patate pe nas si curioase. Iar curiozitatea lor se intinde mult mai departe decat ar crede cineva, ajungand pana la teoreme din fizica cuantica, universuri paralele si quarci bleu. (poza asta e facuta in Australia, de unde m-am intors cu prietenul meu Sticky)

Cineva e pe blogul meu in momentul asta...

Cineva, nu spun cine, imi rasfoieste blogul chiar in momentul asta. Spun asta pentru ca am doi vizitatori online,
unul fiind eu iar celalalt trebuie sa fie acel cineva... Te-am prins!

Vreau si eu un soundtrack

Daca doresti sa asculti un soundtrack, te poti strecura, odata cu femeia de serviciu, intr-o sala de inregistrari unde, curios, se inregistreaza soundtrackuri. Te asezi frumos pe unul dintre scaunele centrale, pentru ca sunetul sa fie echilibrat, si te bucuri de o muzica deosebita. Si asta pana adormi. Nu uita, daca cineva se ia de tine cum ca n-ar fi locul tau acolo, spui ca esti ruda cu producatorul. Iar daca tot nu te lasa in pace, ii aplici un procedeu rapid vazut de prin filmele cu Cichi Cean, si-l asezi langa tine pe scaun... (viziteaza saitul asta pentru a intelege cum se face si de cati oameni e nevoie pentru o muzica care nu se aude deloc in timpul filmului: www.scoringsessions.com)

Fiinte ciudate

Cand m-am intors din Australia am adus cu mine un prieten cam rigid. Se numeste Sticky si locuieste acum la doua strazi de mine intr-o garsoniera cu etaj. Vorbeste o engleza putin stricata din care accentul tailandez iese usor in evidenta. Nu stie matematica decat cand ploua iar cand nu e soare incepe sa cante. Daca doriti sa-l cunoasteti scrieti pe adresa mea din continentul auriu.

300 credits...

Let me ask you one question. What is exactly the same about every single vacation you have ever taken. I give up. You. You're the same. No matter where you go, it's always you. Let me suggest that you take a vacation... from yourself. I know, it sounds wild. It is the latest thing in travel. We call it the Ego Trip. I'm not interested. You're gonna love this, Doug. We offer you a choice of alternate identities during your trip.Why go to Mars as a tourist when you can go as a playboy... or a famous jock or... "Secret agent." How much is that? Let me tantalize you. You are a top operative under deep cover on your most important mission. People are trying to kill you. You meet this beautiful, exotic woman. Go on. I don't wanna spoil it for you but by the time the trip is over you get the girl, kill the bad guys and save the entire planet.
Now, you tell me. Isn't that worth a measly 300 credits?

Sirop de salcam...

Intr-una din zilele trecute am gasit in apropierea casei niste cuvinte ce pareau la prima vedere moarte. Amestecate intre ele, cam uscate si inchise la culoare, de-abia le deosebeai de pamantul maroniu. Am ales unul si ridicandu-l catre soare am inceput sa-l rostesc. Am observat pe data cum se umple de culoare si viata si cum isi ia apoi zborul disparand catre cer. Am continuat, am rostit toate cuvintele gasite si le-am vazut pe toate plecand in aer usoare ca fulgii...

Despre biciclete

Pe lumea asta exista 40 de biciclete. Pe doua dintre ele le-am stricat in copilarie, una am facut-o cadou si pe alta m-am lovit la picior incercand sa impresionez o fata. 7 biciclete am vazut de vanzare in vitrina magazinului din apropiere, doua stateau inchise in boxa si 10 mi-au aparut intr-un documentar despre Olanda. Alte 3 pictate pe asfalt, una pe semnul de circulatie, doua in parc, 4 in catalogul primit in cutia postala si alte 6 intr-o secventa din Blade Runner. Pe ultima dintre cele 40 am vazut-o plecand cu o trotineta si parea chiar fericita... Daca ea e multumita sunt si eu...

Doi furnici...

Pot spune ca la anii la care am ajuns am capatat o oarecare intelepciune. Si stiu ca la aceeasi concluzie a ajuns toata lumea trecuta oarecum prin viata. Ce ciudat! Lucrurile stau cu totul altfel de cum mi le inchipuiam in copilarie. Am realizat astfel ca nu te poti pune cu doi furnici care se hotarasc sa faca front comun. In felul asta ei devin foarte puternici... Cam atat. Noroc la pescuit!

Doar o saptamana...

Am o saptamana la dispozitie sa citesc toate cartile scrise vreodata, de orice fel, de la un capat la celalalt. Apoi, sa ascult toata muzica compusa de cand e omul, toate genurile si toate stilurile, toate notele si toate teoriile muzicale. Mai tarziu cand voi avea un pic de ragaz as vrea sa cunosc tot ce inseamna stiinta ajunsa pana la noi, tot ce inseamna cosmos si rostul lucrurilor rasfirate pe planeta asta. Vreau sa cunosc toate astea pentru a-mi raspunde la o intrebare care nu-mi da pace: de ce melcul gasit printre frunzele de salata a virat la stanga si nu la dreapta, cand s-a simtit descoperit...?

Cuvinte rele...

Sunt cam suparat din cauza cuvintelor. Dupa ce ca nu spun exact ce vreau sa zic, sunt si greu de gasit. M-am rostogolit in minte pe toate partile dupa niste expresii mai speciale fara succes insa. Apoi am apelat la o cutie in care tineam la adapost niste cuvinte mai deosebite insa cand am deschis-o, toate literele se lipisera intre ele din cauza nefolosirii. Mi-a parut rau caci pusesem niste povesti frumoase inauntru. Nu-mi mai ramane decat sa sun un prieten care nu-i acasa...

Dimineata devreme

In noaptea asta m-am bagat in pat mai devreme decat ieri. Adica voi prinde dimineata mai repede decat am facut-o ieri, cand am adormit mai tarziu decat astazi. Ieri am prins dimineata mai tarziu decat o voi face eu maine. Suna ciudat insa e foarte logic. Dar sa nu incercati asa ceva acasa...

Pe o planeta in spatele Soarelui...

Pe o planeta asemanatoare Pamantului din apropierea noastra fiintele care o locuiesc sunt mai fericite decat noi, oamenii. Si asta pentru ca ele, fiintele, au de doua ori mai multi bani pentru cumparaturi, de patru ori mai multe concedii in strainatate si mananca de 8 ori mai multa ciocolata. De 16 ori mai multe televizoare si de 32 de ori mai multe jocuri pe calculator. 64 de biciclete si 128 de mici la gratar.
256 de bilete la cinema si 512 sticle cu whisky. Sunt intr-adevar fericite! Singurul lucru pentru care nu le invidiem este ca trebuie sa se duca la toaleta de 1024 ori pe zi...

Palm Trees

O maimuta statea rezemata de un palmier si o alta maimuta statea rezemata de un palmier. O alta maimuta statea rezemata de un palmier iar o alta maimuta statea rezemata de un palmier. Langa ele, o maimuta statea rezemata de un palmier si o alta maimuta statea rezemata de un palmier. Iar langa ele, o maimuta statea rezemata de un palmier si o alta maimuta statea rezemata de un palmier. Intrebarea fireasca ar fi daca langa ele se mai afla vreo maimuta rezemata. Raspuns: Nu, nu mai este nici o maimuta pentru ca s-a dus la culcare...

Sunt unic...

Spre deosebire de oamenii din jurul meu, eu folosesc somnul pentru odihna si apa ca sa-mi astampar setea. Identic, folosesc mancarea pentru a supravietui si ascult muzica sau vad un film pentru a ma relaxa. Cand ploua folosesc umbrela si cand vreau sa scriu cateva cuvinte ma ajut de un creion. Folosesc bani pentru a cumpara bunuri si alerg pentru a ajunge mai repede intr-un loc. Astea sunt doar cateva din lucrurile care ma diferentiaza de ceilalti si ma fac sa fiu unic, o entitate distincta...

O maimuta de interior

Intr-o dimineata de vara o maimuta a pornit pe drumul catre afirmare. Insa in loc s-o ia spre sud, asa cum a fost indrumata, a luat-o catre est. Si pentru ca soarele i-a trecut pe deasupra capului dupa amiaza, maimuta n-a mai socotit zilele ramase pana la venirea ploii din anul precedent si a trecut la noua numaratoare dupa alfabetul chirilic. O sa va-ntrebati, desigur, cum de cunoaste o maimuta alfabetul chirilic. Ei, bine, raspunsul e cat se poate de simplu: pentru ca este o maimuta de interior, iar aceasta specie de maimute cunoaste alfabetul chirilic.

Noutati din Padurea Verde...

Ultima noutate, iesita acum de pe bancile scolii, spune ca din 2009 denumirile culorilor vor fi schimbate. Adica, nu se va mai spune la rosu, rosu sau la verde, verde, ci altcumva. Cumva, mai simplu. Si asta pentru ca se doreste o simplificare a fiecarui aspect al vietii. Nu stiu de ce a inceput procesul tocmai cu schimbarea asta, insa este o chestie foarte serioasa, discutata si rediscutata in Summit-ul din Lisabona din Aprilie...

The Bourne Music

John Powell, compozitorul, isi arata aici adevarata maiestrie construind 3 albume cu muzica pline de energie. Se asculta pe rand, unul dupa altul, pana la epuizare...